ICCJ. Decizia nr. 493/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 493.
Dosar nr. 333/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 434 din 4 iunie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta R.M.V.(fostă D.) în contradictoriu cu BRD, Groupe Societe Generale, BRD, sucursala Mehedinţi, Primăria Drobeta Turnu Severin şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, dispunându-se obligarea pârâtelor de a lăsa reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 556 mp teren situat în Drobeta Turnu Severin, cu vecinătăţile menţionate după cum urmează: pârâtele BRD Bucureşti şi BRD, sucursala Mehedinţi, suprafaţa de 482 mp teren, iar Primăria Drobeta Turnu Severin, suprafaţa de 74 mp, identificată în schiţa la raport cu culoare roşie pct. BHGF. În continuare se menţionează că prezenta schiţă la raport face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Împotriva acestei hotărâri BRD, Groupe Societe Generale, a declarat apel, considerând hotărârea pronunţată nelegală şi netemeinică, întrucât actele depuse nu duc la concluzia că reclamanta este proprietara terenului revendicat, nefiind dovedită calitatea acesteia de moştenitoare a lui D.I. şi D.V. S-a susţinut şi că nu este determinată suprafaţa de teren revendicată şi că actele prezentate atestă şi că reclamanta nu este singura moştenitoare a acestui bun.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 203 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de moştenitor prin extractul nr. 345 din registrul actelor de naştere pe anul 1925 al Primăriei Turnu Severin, din care rezultă că aceasta a fost adoptată de N.D. prin sentinţa de adopţie nr. 8 din 12 ianuarie 1943.
Această dovadă a fost completată cu alte probe, din care a rezultat că reclamanta a locuit cu părinţii şi bunicii în acelaşi imobil, iar mama sa a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare alături de bunica sa, act transcris la grefa Tribunalului Mehedinţi la 1 aprilie 1942. Au fost înlăturate şi alte critici aduse hotărârii, potrivit considerentelor deciziei.
Împotriva acestei decizii a declarat recursul de faţă BRD, Groupe Societe Generale, considerând-o profund nelegală şi netemeinică întrucât nu au fost administrate probele dispuse la termenul anterior celui din 18 noiembrie 2002 când pricina a fost judecată de un complet nou, ce a dovedit lipsă de consecvenţă în aprecierea probelor.
Un alt motiv de recurs vizează adoptarea soluţiei fără a se ţine cont de certificatul constatator emis de Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti, din care rezultă că BRD este o bancă privată, acţionari fiind Groupe Societe Generale din Paris ca acţionar majoritar, salariaţii băncii şi alte firme care au cumpărat de la stat aceste acţiuni.
Este invocată în recurs şi inconsecvenţa reclamantei asupra întinderii terenului cu privire la care pretinde că este proprietară, de fiecare dată având cereri diferite, mult peste suprafaţa de 403 mp stabilită prin expertiză.
În sfârşit se susţine în motivarea recursului că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor, pentru că nu a depus actul esenţial, anume sentinţa de adopţie nr. 8 din 12 ianuarie 1943, precum şi certificatul de naştere după adopţie, certificatul de naştere al înfietoarei.
Se solicită casarea deciziei recurate şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii de restituire în natură a terenului. În situaţia în care se va reţine că reclamanta şi-a dovedit calitatea de moştenitor legal, se solicită a se dispune despăgubirea acesteia de către stat.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:
În primul rând se constată că pe parcursul soluţionării cauzei în recurs, anume la data de 1 noiembrie 2003, a decedat reclamanta R.M.V., succesoarea legală a acesteia fiind O.C., astfel cum s-a făcut dovada cu certificatul de moştenitor nr. 11 din 20 ianuarie 2004, emis de Biroul Notarului Public G.V., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, din care rezultă că persoanei menţionate îi revine întreaga masă succesorală în baza testamentului autentificat sub nr. 1235 din 12 mai 2003 la acelaşi Birou al Notarului Public, potrivit căruia O.C. a fost instituită legatară universală.
În aceste condiţii, procesul urmează a fi continuat de persoana menţionată, care în calitate de legatar universal are îndreptăţirea de a prelua succesiunea în starea la care se găsea la data deschiderii. Ca atare, în calitate de legatar universal, poate conţine procesul iniţiat de autoarea sa, fiind neîntemeiate susţinerile recurentei făcute prin notele scrise, în sensul că beneficiara testamentului nu putea dobândi un drept ce nu se găsea în patrimoniul testatoarei la data decesului.
Cu privire la primul motiv de recurs se constată că acesta este întemeiat, întrucât instanţa de apel a procedat la judecarea cauzei la termenul din 18 noiembrie 2002, deşi la termenul anterior din data de 28 octombrie 2002 pusese în vedere apelantei să depună acte eliberate de Camera de Comerţ, din care să rezulte dacă este unitate privatizată, ce procent din acţiuni au fost vândute de Statul Român. Astfel de dovezi nu au mai fost solicitate şi nici nu s-au suplimentat probele spre a se stabili fără dubiu calitatea de moştenitoare legală a proprietarei terenului solicitat.
Şi aceste susţineri ale recursului de faţă sunt de primit, întrucât reclamanta R.M.V. nu a depus acte esenţiale pentru a se dovedi adopţia şi nici actul de dobândire a terenului de către bunica sa D. V.
Dar, calitatea procesuală a reclamantei poate fi stabilită şi în raport de sentinţa civilă nr. 2430 din 10 martie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, depusă de recurentă odată cu întâmpinarea irevocabilă, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei R.V. în contradictoriu cu Consiliul Local Turnu Severin, Prefectura Mehedinţi, Statul Român şi BRD, sucursala Mehedinţi, pentru revendicarea aceluiaşi teren în suprafaţă de 400 mp de această dată situat în Turnu Severin.
În finalul acestei hotărâri, se reţine că terenul în litigiu a trecut cu titlu de proprietatea statului, în temeiul Decretului-lege nr. 92/1950, iar după 22 decembrie 1989 a intrat în baza Legii nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 şi HG nr. 170/1995, în proprietatea BRD Mehedinţi. S-a hotărât că acţiunea în restituire nu poate fi admisă, reclamanta fiind îndreptăţită la despăgubiri.
Se constată că ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză, nu au avut în vedere această hotărâre, în prezenţa căreia nu se putea adopta soluţia recurată, prin care se nesocoteşte cu evidenţă puterea lucrului judecat, excepţie definită de art. 1201 C. civ.
Rămâne de examinat o neconcordanţă cu privire la numele reclamantei, care în hotărârea menţionată mai sus este R.V., iar în cauza de faţă este R.M.V.(fostă D.). Aceasta este fiica adoptivă a N.D., potrivit susţinerilor reclamantei şi nepoata de fiică a V.D. O confuzie cu cea din urmă, nu este posibilă, pentru că aceasta a decedat în 1958, conform declaraţiei martorei O.C.
Şi în ipoteza în care se va ajunge la concluzia că acţiunea de faţă a fost iniţiată de aceeaşi persoană, care a investit instanţa şi cu cererea soluţionată prin hotărârea menţionată, urmează a se soluţiona cauza în alt cadru juridic fiind de analizat incidenţa prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 cu referire la măsurile reparatorii prin echivalent. De altfel, aceste prevederi legale au fost invocate în cauză, însă reclamanta a înlăturat posibilitatea aplicării lor, tocmai în raport de faptul că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, aspect asupra căruia s-a hotărât irevocabil în alt fel în cadrul litigiului anterior.
Oricum, hotărârea confirmată în apel este criticabilă şi pentru că instanţa s-a pronunţat direct asupra restituirii în natură a imobilului, nesocotind prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001, în sensul cărora numai în anumite situaţii poate fi contestată Decizia emisă de deţinătorul imobilului.
Ori, în cauză nu a fost dată o astfel de decizie, BRD susţinând şi la termenul de fond că în lipsa actelor cerute de lege banca nu poate emite o decizie de admitere sau respingere a cererii de restituire în natură.
Faţă de cele arătate, având în vedere că se impune suplimentarea probelor în sensul arătat, este necesară reluarea judecăţii de către instanţa de apel, în măsură de a stabili corect cadrul juridic al litigiului şi în raport de cele ce preced.
De aceea recursul de faţă, urmează a fi admis, şi a se casa Decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de BRD SA, Groupe Societe Generale, sucursala Mehedinţi, împotriva deciziei nr. 203 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4950/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4119/2003. Civil. Exequator. Recurs → |
|---|
