ICCJ. Decizia nr. 4950/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4950
Dosar nr. 3708/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul M.G.I., a chemat în judecată Primăria comunei Cuca, Primarul comunei Cuca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restituirea terenului în suprafaţă de 2559,4 mp situat în localitatea Cuca, a construcţiei aflată pe acest teren în suprafaţă de 234 mp numită Cămin Cultural şi a construcţiei numită şcoală.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul a constituit proprietatea autorului său fiind preluat fără titlu de către stat.
Prin sentinţa civilă nr. 146 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Argeş, s-a admis în parte acţiunea, în sensul că pârâta Primăria comunei Cuca a fost obligată ca în termen de 60 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită decizie sau dispoziţie cu oferta potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 corespunzător construcţiei Cămin Cultural; a respins cererea formulată de reclamant cu privire la restituirea în natură sau prin echivalent a construcţiei "şcoală" şi terenul aferent.
S-a reţinut pentru aceasta, că autorul reclamantului, în anul 1932, a edificat o construcţie, care ulterior, printr-un proces verbal din 17 iulie 1959 a fost preluată de stat sub denumirea de cămin cultural, construcţie care se încadrează în categoria celor exceptate de la restituirea în natură, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.
În ce priveşte terenul, acesta a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, reclamantul deţinând atât sentinţa de obligare la punerea în posesie, cât şi titlu de proprietate, motiv pentru care, potrivit art. 8 din Legea 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi, iar construcţia şcoală, a fost donată de către autorul reclamantului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 101 din 9 decembrie 2002, a respins apelurile declarate de Primăria comunei Cuca, Primarul comunei Cuca şi M.I., împotriva sentinţei civile nr. 146 din 10 iulie 2002, în esenţă, pentru aceleaşi considerente.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, susţinând că hotărârea este nelegală, întrucât:
- greşit s-a menţionat în dispozitivul hotărârii că aceasta este irevocabilă, cauza fiind soluţionată în apel.
- imobilul trebuia restituit în natură, prevederile Legii nr. 18/1991 nefiind incidente în ce priveşte terenul, iar construcţia Cămin Cultural este practic o casă în care funcţionează "buticurile" unor funcţionari.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează.
În adevăr, referitor la construcţia "cămin cultural" eronat s-a apreciat că aceasta nu poate fi restituită în natură întrucât ar fi incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 ce ar excepta, în speţă, imobilul de la aplicarea unei asemenea măsuri reparatorii.
Potrivit textului citat, excepţia de care se face vorbire ar fiinţa, în măsura în care imobilul ar fi necesar în vederea continuării activităţilor de interes public, social cultural sau obştesc, chiar într-o asemenea ipoteză fiind necesar ca instituţia publică interesată să propună, iar guvernul să stabilească prin hotărâre că imobilul nu poate fi retrocedat în natură.
Rezultă mai departe, din prevederile alin. (4) al aceluiaşi text, că numai bunurile stabilite potrivit acestei proceduri, sunt, pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publică având regimul prevăzut de lege.
Or, rezultă cu prisosinţă, din actele şi lucrările dosarului, că o astfel de procedură nu a fost realizată "inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Cuca" întocmit de Comisia Specială şi publicat în Monitorul Oficial neputând constitui în nici un caz dovada în acest sens.
Mai mult, rezultă de asemeni că, în realitate, în acest imobil funcţionează un bar cu discotecă şi magazin alimentar situaţie în care, evident, nu se poate reţine ca realizată fiind cerinţa impusă de textul citat, conform celor prevăzute în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 - pct. 16.
Aşa fiind, în acest cadru, oferit de considerentele aduse soluţiei date astfel, construcţia "cămin cultural" putea fi supusă măsurii reparatorii, prin restituire în natură, fiind de reţinut că imobilul a fost preluat abuziv, în perioada de referinţă şi a constituit proprietatea autorului reclamantului, împrejurare stabilită de ambele instanţe prin hotărârile pronunţate în cauză şi care, oricum, nu ar mai putea fi supusă controlului judiciar, în recursul promovat numai de reclamant, fără a nu i se crea acestuia o situaţie mai grea.
În ce priveşte terenul, prin hotărârea atacată s-a avut în vedere, exclusiv, numai împrejurarea că, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, considerându-se de aici, că devin incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 ce exceptează de la aplicarea legii terenurile solicitate potrivit Legii nr. 18/1991.
Or din acest punct de vedere, situaţia juridică a terenului în litigiu nu este pe deplin stabilită, pentru a se aprecia dacă poate fi sau nu restituit în natură, eventual în ce proporţie, raportat şi la chestiunea mai sus analizată referitor la construcţie.
În acest sens, simpla referire la titlul de proprietate existent, nu este suficientă mai ales că, reclamantul contestă acest titlu şi însăşi pârâta arată că pe rolul instanţelor ar exista acţiunea în anularea acestuia.
Oricum, sub acest aspect, instanţele, nu trebuiau să se limiteze la soluţionarea acestei chestiuni numai prin prisma acestui unic considerent, ci, trebuia să cerceteze cauza, interpretând dispoziţia cuprinsă în art. 8 din lege, în conformitate cu Normele Metodologice de aplicare a acesteia, potrivit cărora restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil şi, mai departe, ... rezultând că domeniul de reglementare a legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, inclusiv din fondul funciar ... (pct. 8.1.).
Cum instanţele nu au procedat astfel, pentru stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt în sensul celor de mai sus, se impune, prin casarea hotărârilor atacate cu trimiterea spre rejudecare, sub ambele aspecte, întru soluţionarea unitară a cauzei.
Mai este de reţinut că, în ce priveşte construcţia "şcoală" soluţia de respingere a acţiunii este corectă, în raport de existenţa donaţiei ce nu a fost desfiinţată. De altfel însuşi recurentul, prin reprezentat, a fost de acord cu această soluţie, pentru acelaşi argument.
Aşa fiind, faţă de cele arătate, în temeiul art. 312, art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare în aplicarea art. 315 C. proc. civ., sigur sub acest ultim aspect, în măsura în care, starea de fapt amintită, rămâne aceeaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.G.I. împotriva deciziei nr. 101 A din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 146 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Argeş şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 493/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
