ICCJ. Decizia nr. 490/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 490.
Dosar nr. 4276/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.- Prin cererea înregistrată sub nr. 2142 din 17 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, reclamanţii D.V., ş.a., având calitatea de judecători, respectiv de personal de specialitate auxiliar la Judecătoria Brad, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi să le restituie sumele încasate cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut realizat de reclamanţi în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, reevaluată la rata inflaţiei, până la plata efectivă.
2.- Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Justiţiei în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Tribunalului Hunedoara a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că reclamanţii se află în raporturi de muncă cu Tribunalul Hunedoara care nu a făcut reţinerile pentru sine ci ca intermediar al C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece reclamanţii au dreptul la asistenţă medicală gratuită, doar dacă fac dovada reţinerii în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, a primelor de asigurare, astfel că trebuie să achite contribuţia lunară pentru asigurările de sănătate.
3. – Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin întâmpinarea formulată a cerut respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, deoarece sumele reţinute reclamanţilor au fost datorate în temeiul Legii nr. 145/1997, art. 53 alin. (1) şi a invocat incompetenţa instanţei întrucât sediul său se află în Bucureşti. A mai formulat şi o cerere de chemare în garanţie împotriva C.N.A.S., căreia i-a virat 25% din sumele încasate, conform art. 21 alin. (1) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
4.- C.N.A.S. Bucureşti, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, deoarece în litigiile de muncă nu există raporturi juridice între persoane încadrate în muncă (reclamanţii în speţă) şi partea chemată în garanţie, iar potrivit art. 111 C. muncii răspunderea juridică este întemeiată pe culpa unităţii, consecinţa vinovăţiei unei persoane. S-a învederat că potrivit OUG nr. 11/1996 între unităţile bugetare operează compensaţia legală de drept şi s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale deoarece aceasta administrează şi gestionează fondurile proprii de asigurări sociale de sănătate, asigurând funcţionarea acestui sistem public fără a colecta contribuţii de la asiguratori sau de la asiguraţii C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum şi excepţia lipsei competenţei teritoriale a instanţei sesizate, potrivit art. 5 C. proc. civ.
Pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii invocându-se dispoziţiile art. 8 şi art. 52 din Legea nr. 145/1997 şi ale art. 1 din HG nr. 409/1998 potrivit cărora gratuităţile se acordă persoanelor prevăzute în art. 99 şi art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 numai în condiţiile Legii nr. 145/1997.
5. – Prin sentinţa civilă nr. 2140 din 5 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara s-a admis acţiunea reclamanţilor şi s-a dispus obligarea pârâţilor să plătească acestora sumele reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001, reactualizate până la data de 30 septembrie 2002 în cuantumul precizat în dispozitivul sentinţei pentru fiecare, obligând pârâţii la plata acestor sume reactualizate prin aplicarea coeficientului de inflaţie începând cu data de 1 octombrie 2002 şi până la data plăţii efective a sumei.
Totodată s-a respins acţiunea reclamanţilor faţă de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a respins ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva chematei în garanţie C.N.A.S.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Justiţiei şi a Tribunalului Hunedoara, deoarece, potrivit art. 4 alin. (1) pct. 12 şi 18 din HG nr. 212/2001 Ministerul Justiţiei are ca atribuţii luarea măsurilor corespunzătoare pentru funcţionarea normală a instanţelor judecătoreşti, de a asigura condiţiile materiale necesare, de a elabora proiectul de buget de stat şi de a repartiza alocaţiile bugetare pe ordonatori secundari şi terţiari de credite, precum şi de a coordona şi controla activităţile economico-administrative ale instituţiilor aflate sub autoritatea sa.
De asemenea, s-a constatat că atribuţii similare ale pârâţilor 1 şi 2 în domeniul salarizării se regăsesc şi în Legea nr. 50/1996 republicată, iar potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din HG nr. 212/2001 Ministerul Justiţiei şi preşedinţii tribunalelor sunt împuterniciţi ca ordonatori de credite.
S-a înlăturat apărarea Tribunalului Hunedoara privind efectuarea reţinerii contribuţiilor pentru asigurările de sănătate din salariile reclamanţilor în calitate de intermediar al C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. motivat de faptul că tribunalul nu a acţionat ca mandatar al acesteia şi nici nu s-a aflat în prezenţa executării unor obligaţii directe asumate între reclamanţi şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamanţii având calitatea de magistraţi şi personal auxiliar de specialitate au beneficiat conform Legii nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997 şi OUG nr. 179/1994 de asistenţă medicală gratuită până la data de 30 martie 2001, când prin Legea nr. 118/2001 s-a reglementat obligaţia de plată a contribuţiei la asigurările de sănătate pentru magistraţi.
Întrucât reclamanţii nu au avut raporturi juridice cu pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. înfiinţată prin OG nr. 56/1998 instanţa a respins acţiunea faţă de aceasta pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Excepţia de necompetenţă teritorială a fost înlăturată, raportat la prevederile art. 5 C. proc. civ. şi art. 72 din Legea nr. 168/1999.
6. - Soluţia instanţei de fond a fost menţinută prin Decizia nr. 661 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, care a respins ca nefondat recursul declarat în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Tribunalului Hunedoara.
7. - În conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 2140 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara şi deciziei civile nr. 661 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, considerând că hotărârile recurate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond.
În esenţă criticile formulate prin recursul în anulare se referă la încălcarea esenţială a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate şi art. 6/I din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea HG nr. 409/1998.
Că reclamanţii, întrucât nu fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998 numai dacă facă dovada plăţii contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor arătate, coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenţia legiuitorului ca magistraţii şi personalul de specialitate să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Se mai menţionează în motivarea recursului în anulare că, de altfel, reclamanţii au închiriat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi deci au cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul, în ceea ce priveşte pe asiguraţi, are obligaţia de a vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond respingerea acţiunii.
8. - Recursul în anulare este fondat.
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată la 30 septembrie 1997 magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze. Condiţiile de acordare a acestora, se stabilesc, potrivit art. 99 alin. (2) din lege prin hotărâre a Guvernului.
În acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409/1998 care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997; acelaşi lucru este prevăzut şi în normele comune nr. 318/FB – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emisă de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG nr. 409/1998.
În consecinţă, având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc că beneficiul gratuităţilor prevăzute de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se acordă în condiţiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, iar în alineatul al doilea arată în mod imperativ că asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate.
În art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa şi anume că beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimitere la „condiţiile Legii nr. 145/1997" şi ar fi menţionat acest lucru expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile criticate şi pe fond a se respinge acţiunea reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 661 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi a sentinţei civile nr. 2140 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara
Casează hotărârile atacate şi, pe fond, respinge acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S ca rămasă fără obiect
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2003. Civil. Litigiu de munca - restituire... | ICCJ. Decizia nr. 4894/2003. Civil. Litigiu - asigurari sociale.... → |
|---|
