ICCJ. Decizia nr. 494/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 494.
Dosar nr. 207/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iunie 1999 pe rolul Judecătoriei Galaţi reclamanta C.L. a chemat în judecată pârâţii Consiliul Local al Municipiului Galaţi şi Regia Generală de gaze Galaţi, revendicând imobilul situat în Galaţi, şi solicitând ca acesta să-i fie retrocedat în natură.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul a aparţinut numitei C.C., care l-a lăsat ca moştenire, fiului ei, C.M., soţul reclamantei. C.M. a decedat în anul 1985, reclamanta fiind unica sa moştenitoare.
În anul 1949 autorităţile comuniste au trecut imobilul abuziv în proprietatea statului, acesta fiind ocupat în prezent de pârâta Regia de Gaze Galaţi, cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor art. 480 C. civ.
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 3471 din 17 aprilie 2000 a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că reclamanta trebuia să formuleze nu o cerere în revendicare ci o solicitare întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995.
Cum pe parcursul soluţionării cauzei, la 1 iulie 1999 reclamanta a decedat, apelul împotriva sentinţei a fost declarat de numitul R.V. în calitatea sa de unic moştenitor (legatar universal – certificat nr. 11 din 20 iulie 1999).
Tribunalul Galaţi, prin Decizia civilă nr. 1067 din 17 octombrie 2001 a admis apelul, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare, stabilind că faţă de valoarea obiectului acţiunii, peste 2 miliarde cauza în fond, iar prin sentinţa nr. 154 din 15 martie 2002 a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active.
Tribunalul a motivat că „reclamanta nu a ţinut seama că în materie succesorală nu operează reprezentarea între soţi", ceea ce înseamnă că aceasta nu avea calitatea de a-l reprezenta pe soţul său predecedat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 72 din 16 octombrie 2002, a respins, cu o motivare similară, apelul reclamantului R.V.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând că în mod greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale active a reclamantei C.L.
Recursul este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă în mod incontestabil că:
- imobilul în litigiu a fost dobândit în anul 1902 de numita C.C;
- aceasta a decedat la 21 septembrie 1955, lăsând ca unic moştenitor pe fiul său, C.M.;
- C.M. a decedat la 23 februarie 1985, lăsând ca unică moştenitoare pe reclamanta C.L.;
- R.V. este unicul moştenitor al numitei C.L.
Este deci evident că în cauză nu se pune măcar problema reprezentării succesorale, reclamanta venind la moştenire în nume propriu, ca unică succesoare a soţului său.
Cum cauza a fost soluţionată, vădit greşit, pe excepţie, Curtea va admite recursul şi în baza dispoziţiilor art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza pentru rejudecare pe fond Tribunalului Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva deciziei civile nr. 72 A din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 154 F din 15 martie 2002 a Tribunalului Galaţi şi trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4956/2003. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 494/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
