ICCJ. Decizia nr. 495/2003. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 495.
Dosar nr. 480/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 156 din 24 iunie 1998, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Episcopia Ortodoxă Buzău împotriva pârâţilor G.Ş.C. Buzău şi C. Bucureşti, care au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 162.096.000 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru terenul în suprafaţă de 3684 m.p., pe perioada 1 septembrie 1995 – 30 iunie 1997, precum şi a sumei de 6.657.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta U.N.C.C.C.–C.Bucureşti a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 145 din 5 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta U.N.C.C.– C. Bucureşti, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de apel s-a pronunţat asupra fondului cauzei, deşi a fost dezbătută numai excepţia lipsei calităţii procesuale active, care a fost nelegal respinsă, reclamanta nefăcând dovada dreptului său de proprietate şi că a fost greşit stabilit cuantumul contravalorii lipsei de folosinţă.
Recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din practicaua deciziei atacate, apelanta a susţinut, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, dar a precizat că, în ipoteza în care excepţia va fi respinsă solicită anularea sentinţei tribunalului şi reţinerea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probelor.
Rezultă deci că este nefondată prima critică formulată de recurentă.
Neîntemeiat este şi motivul de recurs prin care s-a susţinut că, în mod greşit, s-a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 958 din 12 februarie 1996, pronunţată de Judecătoria Buzău, menţinută prin Decizia nr. 694 din 12 martie 1997 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă a fost admisă acţiunea formulată de G.Ş.C.Buzău împotriva Episcopiei Buzăului şi a fost instituit în favoarea reclamantului dreptului de superficie asupra terenului proprietatea pârâtei, situat în municipiul Buzău.
În considerentele deciz iei curţii de apel s-a mai menţionat că, pentru despăgubirile datorate pârâtei de către reclamant, urmează a fi formulată o acţiune separată, în lipsa unei cereri reconvenţionale.
Aşa fiind, corect au procedat instanţele atunci când au stabilit că reclamanta din prezenta cauză şi-a dovedit calitatea procesuală activă, respectiv aceea de titulară a dreptului de proprietate asupra terenului,constatat prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
Şi ultimul motive de recurs este nefondat, cuantumul sumei datorate de către pârâţi fiind stabilit în raport de nivelul minim al tarifelor existente în municipiul Buzău, conform deciziei nr. 30/1997 emisă de Consiliul judeţean Buzău.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U.N.C.C.- C. împotriva deciziei civile nr.145din5 decembrie 2002a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4956/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
