ICCJ. Decizia nr. 496/2003. Civil. Punere sub interdictie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 496.
Dosar nr. 4084/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2 din 7 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanta I.T. a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtului V.D.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 318 A din 29 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, fără a-l încadra în vreunul din motivele de casare prevăzute în art. 304 din C. proc. civ., susţinând în esenţă că pârâtul este bolnav psihic.
Recursul este nefondat.
Conform art. 142 din C. fam., cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pus sub interdicţie.
În prezenta cauză, cerinţele impuse de acest text de lege pentru a putea fi dispusă punerea sub interdicţie a pârâtului nu sunt îndeplinite.
Reclamanta a mai formulat o cerere de punere sub interdicţie a pârâtului, care a fost respinsă prin sentinţa nr. 1234/20 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III – a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 764 din 26 februarie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, decizie prin care s-a stabilit că, potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în acea cauză, pârâtul are discernământul păstrat, concluzie la care a ajuns şi instanţa cu ocazia audierii acestuia.
În timp ce se desfăşura procesul finalizat prin respingerea cererii reclamantei, aceast a a formulat o nouă cerere de punere sub interdicţie a pârâtului, ceea ce formează obiectul prezentei cauze.
Astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinţei tribunalului, la data de 7 ianuarie 2003, pârâtul a fost din nou audiat, iar instanţa a constatat că acesta este orientat în timp şi spaţiu şi are reprezentarea situaţiei sale personale.
Aşa fiind, corect au constatat instanţele că starea sănătăţii pârâtului nu a suferit modificări de natură a atrage punerea sa sub interdicţie.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.T. împotriva deciziei nr. 318 Adin29 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi25 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4959/2003. Civil. Despagubiri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 496/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs → |
|---|
