ICCJ. Decizia nr. 5154/2003. Civil. Nulitate act. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5154
Dosar nr. 3465/2003
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, rezultă următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei 538 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Vâlcea şi deciziei 1567 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, deoarece hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţie greşită a cauzei pe fond. Totodată acestea sunt vădit netemeinice.
Prin acţiunea ulterior precizată, P.E., Ş.M., P.G., P.N. şi C.L. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Stoeneşti, D.E., D.I., D.D., G.F., V.E., B.M. şi B.G., constatarea nulităţii absolute a actului intitulat Tabela 4 poziţiile 37, 1, 3, 12, 11, 19 emis de Primăria Stoeneşti şi a tuturor actelor de schimb subsecvente încheiate, cu privire la terenurile menţionate la aceste poziţii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defuncţilor P.G. şi C.G. proprietari ai terenurilor menţionate la poziţiile de mai sus, ce au fost preluate de stat în temeiul Legii 115/1959 şi care ulterior au făcut obiectul unor schimburi cu pârâţii sau autorii acestora, ale căror terenuri au fost incluse în perimetrul IAS Horezu.
După apariţia Legii 18/1991, fostul IAS Horezu a pus la dispoziţia Primăriei Stoeneşti terenurile în litigiu pentru a fi retrocedate foştilor proprietari, astfel încât pârâţii pot reveni pe terenurile lor, care în prezent sunt libere.
Prin sentinţa civilă 106 din 18 ianuarie 2002, Judecătoria Horezu a constatat nulitatea actului intitulat tabela 4 poziţiile 37, 1, 3, 12, 11 şi 19 întocmit de Primăria Stoeneşti precum şi a actului de schimb, încheiat între stat şi B.D., în temeiul Decretului 151/1950. Deasemenea s-a declarat nul şi contractul subsecvent de vânzare-cumpărare, încheiat între G.C. şi V.E.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâţii, cu excepţia numitei B.M., au recunoscut că nu posedă acte de proprietate pentru terenurile în litigiu, astfel că autorii au pierdut doar dreptul de folosinţă şi prin urmare, motivat de faptul că, în prezent terenurile pârâţilor sunt libere, reclamanţilor li s-a restituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul schimbului iar pârâţii urmează să revină la terenurile lor, care sunt libere.
S-a mai susţinut că actul de schimb cu privire la suprafaţa de 0,50 ha menţionată la poziţia 13 din tabela încheiat între B.D. (soţul pârâtei B.M.) şi Primăria comunei Stoeneşti nu îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de dispoziţiile Decretului 151/1950, astfel încât este nul absolut.
Prin decizia 538 din 16 aprilie 2002 Tribunalul Vâlcea a admis apelul pârâtei B.M. şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor faţă de aceasta, constatând valabilitatea tabelei 4 şi a actelor subsecvente în privinţa menţiunilor referitoare la terenul de 0,50 ha pe care aceasta îl stăpâneşte la punctul 13 din actul sus citat.
Curtea de Apel Piteşti prin decizia 1567/R din 19 septembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile reclamanţilor reţinând că actul de schimb încheiat între Primăria Stoeneşti şi B.D. este valabil, iar faptul că nu are număr de intabulare nu constituie un motiv de nulitate absolută în sensul art. 953, art. 966, art. 968 C. civ., ci dimpotrivă a fost emis pentru timpul respectiv cu respectarea condiţiilor de fond şi formă, conform Decretului 151/1950 şi art. 1405 şi art. 1406 C. civ.
În recursul în anulare declarat, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că instanţele interpretând greşit actul dedus judecăţii, au încălcat esenţial legea ceea ce a determinat o soluţionare nelegală şi netemeinică a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare se arată că Decretul 115/1959 se referă restrictiv numai la folosinţa bunului şi nu la dreptul de proprietate asupra acestuia, astfel că actele subsecvente de schimb cu privire la aceste terenuri sunt numai translative de folosinţă nu şi de proprietate drept pentru care ocupanţii terenurilor comasate, respectiv pârâţii, trebuie să revină pe vechiul amplasament, pentru care în 1959 au efectuat schimbul, iar reclamanţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate în baza actului a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, cu atât mai mult cu cât terenurile în litigiu aflate în folosinţa fostului IAS Horezu au fost puse la dispoziţia comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar, pe baza de protocol tocmai în scopul reconstituirii dreptului de proprietate celor îndreptăţiţi.
Prin urmare, reclamanţii şi pârâţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente.
Natura juridică a Decretului 115/1959, act prin care s-a preluat doar folosinţa terenurilor face ca actul de schimb invocat de pârâta B.M. şi încheiat de către autorul acesteia B.D. să fie nul de drept, deoarece s-a încheiat de un neproprietar, statul prin reprezentanţii săi, cu nerespectarea condiţiilor impuse de art. 8 şi art. 11 din Decretul 151/1950.
Aşadar, terenul înscris în tabela 4 şi actul de schimb, nu a ieşit niciodată din patrimoniul reclamanţilor, întrucât statul a preluat doar folosinţa acestuia, astfel că acesta nu putea să încheie schimbul în absenţa consimţământului adevăratului proprietar.
Prin urmare, actul de schimb cu privire la terenul menţionat la poziţia 13 din tabela 4 este nul absolut.
Recursul în anulare este întemeiat pentru următoarele considerente.
Terenurile în litigiu, cuprinse în actul, Tabela 4 a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, au fost preluate de stat, în baza Decretului 115/1959.
Cum acest act normativ nu a fost unul de exproprire, ci numai de preluare a folosinţei terenului, rezultă că statul nu putea transmite decât folosinţa terenurilor astfel preluate nu şi dreptul de proprietate, deoarece schimbul lucrului altuia este lovit de nulitate absolută, conform art. 1407 C. civ.
În acest context în care Decretul 115/1959 se referă restrictiv numai la dreptul de folosinţă, rezultă că actele subsecvente de schimb sunt translative numai de folosinţă nu şi de proprietate.
Tabelul 4, al Primăriei Stoeneşti, este singurul înscris care se referă la schimburile făcute de pârâţi care au cedat terenurile proprietatea lor în vederea comasării şi au primit terenurile proprietatea autorilor reclamanţilor, pe care le folosesc în prezent.
Mai mult, Primăria Stoeneşti a arătat că după privatizarea fostului IAS Horezu şi transformarea acestuia în societate comercială agroindustrială, ocupanţii terenurilor comasate, respectiv pârâţii, trebuie să revină pe vechiul amplasament, adică pe terenurile proprietatea lor pentru care în 1959 au efectuat schimbul, iar reclamanţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate în baza actului a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata. În scopul reconstituirii dreptului de proprietate celor îndreptăţiţi IAS Horezu a pus la dispoziţia comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar, pe bază de protocol, terenurile în litigiu la nivelul comunei Stoeneşti, astfel că reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente este posibilă lucru confirmat şi de Direcţia Generală pentru Industrie şi Agricultură a Judeţului Vâlcea.
Aşadar, atât reclamanţii cât şi pârâţii trebuie să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente deoarece potrivit art. 6 pct. 3 din Legea nr. 18/1991 completată prin Legea nr. 1/2000, atunci când anumite suprafeţe sunt revendicate de fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsuri abuzive în perioada 1953–1959 şi cel căruia i s-a atribuit terenul din cel preluat de la fostul proprietar, acestea se vor atribui în natură, celui care deţine actele de proprietate, ceilalţi urmând a fi despăgubiţi. În cauză nu se pune problema despăgubirilor, deoarece terenurilor pârâţilor sunt libere.
În speţă, cu excepţia M.B. toţi ceilalţi pârâţi au fost de acord să revină la vechile terenuri, deoarece acelea sunt proprietatea lor şi nu acelea pentru care s-a făcut schimbul menţionat în „Tabela 4” a cărei valabilitate a fost contestată. Desigur, posibilitatea acestor reconstituiri în sensul celor arătate mai sus, trebuie examinată prin prisma valabilităţii actului supus controlului de legalitate, în temeiul căruia s-au preluat terenurile în litigiu, ce au fost supuse, mai apoi schimburilor, în vederea realizării comasării.
Prin hotărârile criticate, instanţele au considerat în mod greşit ca prin Decretul 115/1959 s-a preluat de către stat dreptul de proprietate al autorilor reclamanţilor asupra terenurilor din tabela 4 şi nu numai folosinţa acestora.
Aşadar, titlul de proprietate al autorilor reclamanţilor asupra terenurilor în litigiu a rămas permanent în fiinţă, deoarece Decretul 115/1959, nu le-a preluat proprietatea ci numai folosinţa.
Pe cale de consecinţă, actul de schimb invocat de B.M., încheiat în temeiul Decretului 115/1959 de către autorul său, B.D. este nul de drept, deoarece s-a încheiat între un neproprietar, statul prin reprezentanţii săi încălcându-se totodată şi cerinţele impuse de art. 8 şi art. 11 din Decretul 151/1950 privitoare la autorizare şi forma autentică a actului.
Ca urmare, condiţiile preluări terenurilor în temeiul Decretului 115/1959, a făcut ca adevăraţii proprietari să nu fi pierdut dreptul de proprietate iar terenurile să nu poată face obiectul unor contracte de schimb între stat şi terţi, în lipsa consimţământului proprietarului şi în condiţiile în care dreptul pretins provenea de la un neproprietar.
Rezultă aşadar că, autorii reclamanţilor P.G. şi C.G. au fost deposedaţi în baza Decretului 115/1959 de o parte din terenurile agricole proprietatea lor, o parte fiind preluate de IAS Horezu firma Măldăreşti, iar o altă parte, cele în litigiu menţionate în Tabela 4 fiind cedate autorilor pârâţilor în schimb în temeiul Decretului 151/1950, întrucât terenul lor a fost perimetrat la fosta societate Agricolă Horezu.
Operaţiunea de preluare a terenurilor, respectiv de schimb a acestora s-a făcut în baza „tabelului 4 şi actul de schimb” a cărei nulitate absolută s-a solicitat a se constata, şi în care se menţiona suprafaţa de teren dată la schimb pârâtei în 1959 şi pe care îl foloseşte de atunci şi până în prezent, cu menţiunea că acesta aparţine autorilor reclamanţilor.
Aşadar, terenul înscris în „Tabela 4 şi actul de schimb” nu a ieşit niciodată din patrimoniul reclamanţilor, întrucât statul a preluat doar folosinţa acestuia, conferită apoi IAS–ului. În aceste condiţii având doar folosinţa, statul nu putea încheia un act de schimb în lipsa consimţământului proprietarului.
Rezultă cu evidenţă că actul de schimb cu privire la terenul menţionat la poziţia 13 tabela 4 este nul absolut.
Pe parcursul soluţionării recursului în anulare a decedat B.M. ai cărei succesori sunt B.C., B.O. şi C.M.L. (B.L.).
Pentru cele de mai sus, recursul în anulare fiind întemeiat, conform art. 314 C. proc. civ. acesta urmează a fi admis casându-se deciziile 1567/2002 a Curţii de Apel Piteşti şi 538/2002 a Tribunalului Vâlcea şi menţinându-se sentinţa 106 din 18 ianuarie 2002 a Judecătoriei Horezu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează decizia nr. 1567/R din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, precum şi decizia nr. 538 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, şi respinge apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 106 din 18 ianuarie 2002 a Judecătoriei Horezu – judeţul Vâlcea, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5176/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4203/2003. Civil. Revendicare imobil nationaliz... → |
|---|
