ICCJ. Decizia nr. 5218/2003. Civil. Anulare expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă
Decizia nr. 5218
Dosar nr. 3896/2003
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La 11 aprilie 2001 reclamanţii S.I., C.O., N.D., C.E. şi C.A. în calitate de moştenitori ai autorului lor M.A. au cerut, în contradictoriu ca Statul Român şi Consiliul local Unirea şi cu ceilalţi pârâţi să se dispună anularea exproprierii imobilului înscris în C.F. 2 Unirea II, cu nr. top. 77/2 şi revendicarea acestuia pe temeiul din art. 481 C. civ., precum şi constatarea că, pe calea uzucapiunii, acel imobil a devenit proprietatea autorului.
Prin sentinţa civilă nr. 517/2001 Tribunalul Alba a respins acţiunea, reţinând că imobilul a fost preluat cu titlu valabil prin efectul Legii nr. 187/1945, iar condiţiile uzucapiunii nu sunt întrunite.
Apelul reclamanţilor a fost respins prin decizia civilă nr. 327 din 16 aprilie 2003, cu argumentul că prin acea lege s-a înfăptuit reforma agrară, iar scopul exproprierii s-a realizat.
Contra deciziei reclamanţii au declarat recurs, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că:
- în mod greşit s-a considerat că exproprierea nu s-a făcut pentru utilitate publică, astfel că terenul a fost preluat abuziv,
- eronat s-a reţinut că posesia a început din anul 1919 şi nu anterior şi că
- greşit au fost obligaţi la cheltuieli de judecată către intervenienţi, faţă de care nu aveau interese contrare.
2. Recursul este nefondat.
Exproprierea imobilelor înscrise în C.F. 12 Unirea II top 77/2, s-a făcut în baza art. 3 lit. d) din Legea nr. 187/1945 asupra reformei agrare, cu scopul împroprietării ţăranilor îndreptăţiţi cu bunurile agricole ale absenteiştilor.
Acest scop s-a îndeplinit, el nefiind identic cu cel de “utilitate publică” pe care Legea nr. 33/1994 şi alte acte normative anterioare, îl consacră.
Pe de altă parte, reclamanţii nu au probat că dispoziţia legală citată din Legea nr. 187/1945 nu a fost aplicată corect.
În sfârşit, ca efect al exproprierii proprietatea a trecut la stat, iar anterior posesia nu s-a probat, ca fiind exercitată anterior anului 1919, când era în vigoare codul civil austriac şi sub care puteau opera, eventual, condiţiile legale ale uzucapiunii.
Totodată, reclamanţii nu mai pot revendica terenul în litigiu pe calea dreptului comun (art. 480 şi art. 481 C. civ.), prin această acţiune introdusă la 11 aprilie 2001, întrucât de la 14 februarie 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, care prevede o procedură specială, aplicabilă şi în speţă.
Acţiunea reclamanţilor a fost corect respinsă, sub toate aspectele, astfel că aceştia au căzut în pretenţii, faţă de toate celelalte părţi-pârâţi, intervenienţi, ceea ce atrage, conform art. 274 C. proc. civ., obligarea lor şi la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.I., C.O., N.D., C.E. şi C.A. împotriva deciziei nr. 327 A din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe recurenţi la 4.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5251/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5176/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
