ICCJ. Decizia nr. 5170/2003. Civil. Contestatie legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5170
Dosar nr. 1807/2003
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2002 pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. 4631/2002, reclamanţii L.F.E., P.G.I. şi S.D.V. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 23 din 28 februarie 2002 emisă de Primarul comunei Giera, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în localitatea Toager cuprins în C.F. 694 nr. top 260, constând în „loc de casă” în suprafaţă de 3402 mp.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, prin notificarea nr. 683 din 10 octombrie 2001, au solicitat restituirea în natură a acestui imobil în calitate de moştenitori ai fostului proprietar tabular P.A., căruia i-a fost luat imobilul de către Statul Român, prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950.
Se mai susţine că, în mod eronat, Primarul comunei Giera a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că pe terenul în cauză, CAP Toager ar fi construit un centru gospodăresc care ulterior a fost vândut, întrucât, în realitate suprafaţa de teren identificată ca top nr. 260 este liberă de construcţii, pe ea existând doar o extindere a unui grajd şi a unui şopron ridicate pe nr. top învecinat, ce ocupă doar câţiva metri reprezentând o suprafaţă nesemnificativă. Mai mult, arată reclamanţii, aceste construcţii sunt uşoare şi demontabile, ridicate fără vreo autorizaţie de construcţie, aşa încât se impune retrocedarea imobilului prin aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
Sub nr. 4774/2002 pe rolul aceleiaşi instanţe, a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2002 contestaţia formulată de aceiaşi reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 24 din 28 februarie 2002 emisă de Primarul comunei Giera, prin care li s-a respins parţial cererea privind restituirea în natură a imobilului evidenţiat în C.F. nr. 694 Toager, sub nr. top 250/2, în sensul că a fost dispusă restituirea unei suprafeţe de 2116 mp, considerată liberă, dar nu şi a suprafeţei de 3290 mp, ocupată de centrul gospodăresc.
Prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2002 s-a dispus conexarea dosarului nr. 4774/2002 la dosarul nr. 4631/2002, avându-se în vedere faptul că între cele două pricini există o strânsă legătură, parcelele cu nr. top 260 şi 250/2 din C.F. nr. 694 Toager fiind alăturate şi fiind ocupate de acelaşi centru gospodăresc edificat de fostul CAP Toager.
Pârâtul Primarul comunei Giera a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea contestaţiilor ca neîntemeiate.
În cauză s-au administrat probe: înscrisuri, expertiză tehnică topo şi expertiză tehnică construcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1130 din 22 noiembrie 2002, Tribunalul Timiş a respins contestaţiile formulate de reclamanţi împotriva dispoziţiilor nr. 23 din 28 februarie 2002 şi nr. 24 din 28 februarie 2002 emise de pârâtul Primarul comunei Giera, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu fac obiect de reglementare a acestui act normativ, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi, în speţa de faţă, suprafeţele de teren cu privire la care s-a respins cererea de restituire în natură fac obiect de aplicare al art. 29 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, se reţine că, în conformitate cu acest text legal, construcţiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, maşinile, utilajele şi alte asemenea mijloace fixe ce au aparţinut Cooperativei Agricole de Producţie desfiinţate, precum şi terenurile de sub acestea, ca şi cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat cu personalitate juridică, dacă acestea au fost înfiinţate, iar dacă nu s-au constituit asemenea asociaţii, bunurile se vor vinde prin licitaţie publică unor persoane fizice şi juridice.
Or, în speţă, arată instanţa de fond, din C.F. nr. 1443 Toager rezultă că proprietar asupra construcţiilor ce alcătuiesc centrul gospodăresc din localitatea Toager a fost CAP Toager, aceste edificate fiind vândute la licitaţie către SC OK SRL Timişoara şi, înstrăinate ulterior, către alte persoane, aşa încât toate construcţiile centrului gospodăresc au avut destinaţia de complex agrozootehnic, încadrându-se în prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel reclamanţii, solicitând desfiinţarea în tot a sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor nr. 23 şi nr. 24 din 28 februarie 2002 emise de Primarul comunei Giera.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a susţinut că, în mod greşit li s-a respins cererea de restituire în natură a întregii suprafeţe de teren din cele două nr. top 260 şi 250/2, cu motivarea că acestea sunt ocupate de edificate, întrucât, în realitate, pe suprafaţa de teren identificată sun nr. top 260 nu există nici o construcţie ridicată, existând doar o mică extindere a unei construcţii amplasate pe nr. top învecinat, expertizele efectuate în cauză concluzionând în acelaşi sens.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate abuziv, s-au ridicat construcţii, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii rămasă liberă, iar conform prevederilor alin. (3) al aceluiaşi text de lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii, după data de 1 ianuarie 1990.
În principal, apelantele-reclamante au solicitat restituirea în natură a întregului imobil, independent de existenţa construcţiilor ridicate fără vreo autorizaţie de construcţie şi, în subsidiar, restituirea terenului liber de construcţii potrivit propunerii de dezmembrare făcută prin expertiza topografică dispusă în cauză.
Prin decizia civilă nr. 9 din 10 februarie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis contestaţiile formulate de reclamanţi şi a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 694 Toager nr. top 250/2 şi respectiv, nr. top 260, conform propunerii de dezmembrare cuprinsă în expertiza tehnică topo, dispunând restituirea către contestatori a terenurilor proprietatea Statului Român, respectiv a subparcelelor rezultate prin dezmembrare conform schiţei plan anexă la raportul de expertiză, care face parte integrantă din hotărârea judecătorească.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanţii sunt moştenitorii legali ai fostului proprietar P.A., iar în temeiul Legii nr. 112/1995 li s-a restituit casa situată lângă acest teren, iar în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul comunei Giera le-a restituit doar suprafaţa de 2116 mp înscrisă în nr. top 250/2, considerată liberă de construcţii, respingându-se în rest cererea.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că, potrivit raportului de expertiză tehnică topo, suprafaţa ocupată de construcţii este de 1577 mp, procentul suprafeţei construită, raportat la suprafaţa totală de teren fiind de 15,4% şi, faţă de această stare de fapt, cererea de restituire a suprafeţelor de teren libere de orice construcţii poate fi admisă potrivit variantei de dezmembrare propusă prin expertiza topografică.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Primarul comunei Giera, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivele de recurs se susţine, în esenţă, că regimul juridic al terenurilor a căror restituire se solicită, este reglementat de prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991, întrucât, aşa cum concluzionează şi raportul de expertiză tehnică construcţii, netemeinic şi nelegal înlăturat de instanţa de apel, toate edificatele din cadrul centrului gospodăresc au avut destinaţia de complex agro-zootehnic pentru creşterea bovinelor şi porcinelor, al căror proprietar, conform C.F. nr. 1443 Toager a fost CAP Toager, fiind ulterior vândute către SC OK SRL Timişoara şi înstrăinate apoi către alte persoane.
Faţă de această situaţie, a mai arătat recurentul, imobilele în cauză nu pot fi restituite reclamanţilor şi ele nu fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. (1) din acest act normativ.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de apel a evaluat corect probele administrate în cauză şi a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
Astfel, conform prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcţii, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă”.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2), statuează că, după identificarea cu exactitate a terenului şi verificarea destinaţiei acestuia, se vor restitui în natură suprafeţele de teren disponibile.
Or, în cauza de faţă, prin administrarea probei cu expertiză tehnică topo, s-au identificat cu exactitate terenurile cu nr. top 260 şi nr. top 250/2 şi s-a verificat situaţia lor actuală, stabilindu-se că suprafaţa ocupată de construcţii este de 1577 mp, iar suprafaţa necesară desfăşurării activităţii în centrul gospodăresc este de 2000 mp. Faţă de aceste aspecte, a fost propusă varianta de dezmembrare, pe care curtea de apel a avut-o în vedere, dispunând restituirea către reclamanţi a suprafeţelor ce se află în proprietatea Statului Român şi care sunt libere de orice construcţii.
De asemenea normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 8, precizează că restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil, rezultând că domeniul de aplicare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu au fost restituite persoanelor îndreptăţite.
Aşadar, criticile recurentului prin care susţine că imobilelor în litigiu nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt neîntemeiate, ele fiind combătute nu numai prin prevederile legale mai sus menţionate, ce sunt aplicabile speţei, ci şi prin măsura restituirii unei suprafeţe de 2116 mp din terenul cu nr. top 250/2, ca urmare a notificării adresate de reclamanţi Primarului comunei Giera.
Nefondată este şi critica din motivele de recurs ce vizează faptul că instanţa de apel nu s-a raportat, în motivarea sa, şi la raportul de expertiză tehnică construcţii administrat în cauză.
Această probă este irelevantă faţă de obiectul şi temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi nu este de natură să conducă la reţinerea unei alte situaţii de fapt. Însă chiar şi din expertiza tehnică construcţii reiese că pe parcela cu nr. top 260 nu există construcţii, edificatele fiind amplasate pe o suprafaţă de teren din parcela cu nr .top 250/2.
În acest context şi faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Giera împotriva deciziei nr. 9 din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5341/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4288/2003. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
