ICCJ. Decizia nr. 5341/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5341
Dosar nr. 4469/2003
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, M.C.M., M.M.R. şi M.S.D. au contestat Dispoziţia 336 din 2 decembrie 2002 a Primarului comunei Tăuţii Măgherăuş, judeţul Maramureş. S-a cerut modificarea acesteia în sensul aprobării ofertei de restituire prin echivalent, conform dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 a sumei de 559.060.000 lei cu titlu de valoare a imobilului revendicat.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 118 din 13 februarie 2003 a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că M ianuarie , antecesorul contestatorilor, a deţinut în perioada 1946-1947 autorizaţie pentru exercitarea profesiei de morar şi figura, în evidenţele comunei Buşag, ca posesor al unei mori. M.I. şi M.M. s-au înscris în C.A.P. în 1961, cu întreaga suprafaţă de teren, cu o moară de apă şi o presă de ulei. La data dizolvării C.A.P.-ului nici moara nici presa nu mai existau şi, ca urmare, instanţa făcând aplicarea art. 29 din Legea nr. 10/2001 a constatat că neexistând bunurile pretinse, nu există obligaţie de restituire nici prin echivalent, comuna Tăuţii Măgherăuş nedeţinând bunurile solicitate.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel reclamanţii.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 108 din 25 iunie 2003 a admis apelul reclamanţilor, a schimbat sentinţa civilă nr. 118/2003 în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului şi a anulat dispoziţia nr. 336 din 2 decembrie 2002 a Primarului comunei Tăuţii Măgherăuş şi a fost obligată pârâta Primăria să restabilească dreptul reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru o moară ţărănească de măcinat cereale şi presă de ulei care au funcţionat în localitatea Buşag.
Curtea de apel a reţinut că în mod greşit s-a respins contestaţia deşi în cauză s-a făcut dovada că antecesorii reclamanţilor au fost proprietarii unei mori şi prese de ulei aflate pe terenul proprietate tabulară a M.C. şi că cei doi antecesori au predat cooperativei aceste obiecte la data înscrierii în C.A.P., 24 ianuarie 1961. S-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, acordarea măsurilor reparatorii nu este condiţionată de preluarea şi existenţa bunului prin patrimoniul primăriei pârâte. S-a mai reţinut că persoanele îndreptăţite, reclamanţii din cauză, şi-au dat acordul pentru primirea de despăgubiri.
Această decizie a fost atacată cu recurs de primarul comunei Tăuţii Măgherăuş criticând soluţia pentru împrejurarea că a fost obligată Primăria deşi aceasta nu are calitatea de „deţinător” impusă de lege.
Recurentul a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că Tăuţii Măgherăuş nu au avut niciodată în proprietate bunurile pretinse pentru că nu a preluat aceste bunuri de la Comisia de lichidare a C.A.P.-ului.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Curtea de Apel Cluj în mod corect a soluţionat cauza în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente.
În cauză s-a făcut dovada că bunurile pretinse au existat în proprietatea autorilor reclamanţilor şi că de aceste bunuri au fost deposedaţi în mod abuziv la intrarea în C.A.P.
Potrivit art. 9 imobilul preluat în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află se restituie în natură. De la această regulă există excepţia restituirii prin echivalent instituită prin art. 10. Potrivit art. 33 pentru imobilele restituite prin echivalent cererea a fost bine adresată Primăriei în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul. Împrejurarea că bunurile nu mai existau la momentul preluării activului de la C.A.P.-ul care le-a primit nu exonerează Primăria de măsura recuperativă dată de lege în sarcina acestui gen de instituţie, în mod expres.
Caracterul de reparaţie justifică pe deplin această plată şi nu este condiţionată de deţinerea în patrimoniul Primăriei a bunului în discuţie.
Pentru considerentele expuse se va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul pârâtului Primarul Comunei Tăuţii Măgherăuş împotriva deciziei nr. 108 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4203/2003. Civil. Revendicare imobil nationaliz... | ICCJ. Decizia nr. 5170/2003. Civil. Contestatie legea... → |
|---|
