ICCJ. Decizia nr. 5686/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5686
Dosar nr. 573/2003
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la data de 13 martie 2002 sub nr. 3386 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta L.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Slatina, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze dispoziţia nr. 165 din 12 februarie 2002 emisă de Primarul Municipiului Slatina, să oblige Primăria Municipiului Slatina să-i restituie terenul în suprafaţă de 665 mp de care a fost deposedată abuziv prin art. 30 din Legea nr. 58/1974, sau să i se atribuie prin compensare un alt teren corespunzător, sau să fie despăgubită cu valoarea acestui teren apreciată la 40.000.000 lei.
În motivarea acţiunii sale reclamanta arată că notificarea făcută în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 adresată Primăriei Municipiului Slatina a fost respinsă cu motivarea că regimul juridic al terenului a cărui restituire se solicită nu este reglementat de Legea nr. 10/1991.
Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 660 din 30 aprilie 2002, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 165/2002 şi a obligat pârâta să emită o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei este fondată, ea referindu-se la bunuri imobile prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 şi nu la imobile cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 cum în mod eronat a apreciat pârâta în dispoziţia contestată.
Faţă de această împrejurare în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instanţa a anulat dispoziţia contestată şi a obligat pe pârâtă să emită o ofertă de despăgubiri prin echivalent.
Împotriva acestei sentinţe a instanţei de fond a declarat apel pârâta invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de apel Craiova prin decizia civilă nr. 178 din 21 octombrie 2002 a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea formulată de către reclamantă.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată şi din acest motiv a pronunţat o hotărâre nelegală.
În acest sens se constată că terenul solicitat de către reclamantă a făcut obiectul unui contract de vânzare cumpărare autentificat la data de 27 decembrie 1982 prin care reclamanta în calitate de vânzătoare a transmis cumpărătorului F.I. imobilul (casă) situat pe terenul de 665 mp, cumpărătorul a devenit proprietarul casei, iar Statul Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 proprietarul terenului, cu plata unei despăgubiri.
S-a mai reţinut că reclamanta a transmis proprietatea atât a casei cât şi a terenului prin menţiunea din contract din care rezultă că prin vânzare, reclamanta nu şi-a manifestat voinţa să rămână în continuare proprietară pe teren.
Prin contract cumpărătorul a dobândit un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, statul având nuda proprietate asupra terenului.
Mai reţine instanţa de apel că o dată cu apariţia legilor de reconstituire a dreptului de proprietate, prin art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, s-a rezolvat problema acestor terenuri atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor deţinătorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, în sensul să treacă în proprietatea actualilor proprietari ai locuinţelor şi titulari ai dreptului de folosinţă a terenurilor.
Referitor la motivul de apel privind necompetenţa materială de soluţionare a cauzei de către secţia civilă a tribunalului instanţa de apel a reţinut că este nefondat faţă de prevederile art. 31 din legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta L.E. solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei Tribunalului Olt ca temeinică şi legală.
Se susţine că în mod corect instanţa de fond a constatat că terenul în litigiu este situat în intravilan şi deci nu este teren agricol sau forestier astfel încât să-i fie aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, aşa cum eronat a reţinut Primăria Municipiului Slatina, prin decizie.
Se mai susţine că pârâta, prin apelul declarat, nu a solicitat respingerea acţiunii, iar instanţa de apel a respins acţiunea.
Recurenta, în motivarea recursului mai arată în esenţă că instanţa de apel a interpretat în mod greşit prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974.
În drept recursul este motivat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că deşi recursul motivat în drept indicându-se prevederile art. 304 pct.7, 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta este doar o menţiune făcută formal pentru că motivarea recursului nu dezvoltă separat aceste motive, ci face doar o menţiune generică „motivele de recurs invocate se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.”
În această situaţie urmează a constata că hotărârea pronunţată de către instanţa de apel cuprinde motivele pe care se sprijină, care sunt legale şi temeinice, ele referindu-se la actul juridic dedus judecăţii care a fost interpretat corect (pct. 7 şi 8 ale art. 304 C. proc. civ.).
În decizia recurată instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a legii la situaţia de fapt concretă a cauzei.
În acest sens a reţinut corect că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 27 decembrie 1982 reclamanta a înstrăinat „casa construită din cărămidă cu trei camere, bucătărie şi cămară” situată „pe terenul aferent în suprafaţă de 665 mp” din strada M.K. „terenul aferent care trece în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974” cumpărătorul primind folosinţa terenului pe durata existenţei construcţiei.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii reţinând că legiuitorul de după 1989 a soluţionat problema acestor terenuri prin art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 astfel „terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor”.
Pe cale de consecinţă legal şi temeinic instanţa de apel admiţând apelul Primăriei Slatina a schimbat sentinţa pronunţată de către instanţa de fond în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, constatând că nici una din criticile formulate în recurs nu este fondată, urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta L.E. împotriva deciziei nr. 178 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2003. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 4851/2003. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
