ICCJ. Decizia nr. 4851/2003. Civil. Despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4851
Dosar nr. 2474/2003
Şedinţa publică de la 29 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Reclamantul H.A. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Galaţi solicitând, în temeiul art. 504 C. proc. pen. obligarea pârâţilor la plata a 8 miliarde lei cu titlu de despăgubiri civile din care 4 miliarde daune materiale şi 4 miliarde lei daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în perioada 10 martie 1994 – 9 mai 1994 a fost arestat pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la delapidare, fals intelectual şi uz de fals. Ulterior a fost trimis în judecată şi condamnat, însă prin decizia penală nr. 531/2000 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1165/2000 a Curţii de Apel Galaţi, a fost achitat.
Reclamantul a mai arătat că datorită acestui proces şi-a pierdut locul de muncă, a fost internat la Spitalul de psihiatrie şi a suferit o serie de afecţiuni, fiind nevoit să efectueze diferite tratamente medicale costisitoare. Totodată a fost prejudiciat moral prin ştirbirea prestigiului la locul de muncă şi în societate şi prin traumatizarea familiei.
Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 371 din 25 iulie 2002 a admis acţiunea şi a obligat Statul român la plata a 148.306,16 dolari SUA cu titlu de despăgubiri civile (28735,42 dolari daune materiale şi 119.570,74 dolari daune morale).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâţii.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 52/A din 31 martie 2003 a respins apelul reclamantului ca nefondat şi a admis apelul Ministerului Public şi pe cel al Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 582.641.373 lei despăgubiri civile (din care 200.000.000 lei daune morale).
Împotriva deciziei curţii de apel au formulat recurs, în termen legal, reclamantul H.A. şi pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. La 17 martie 2004 recurentul H. a depus o petiţie intitulată „Precizări”.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la precizările depuse la 17 martie 2004, instanţa constată că, faţă de data comunicării deciziei recurate, respectiv 11 aprilie 2003, acestea sunt depuse peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., urmând a fi respinse ca tardiv formulate.
Referitor la recursul declarat de reclamant în termenul legal se constată că acesta a indicat ca temei de drept art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticile pe care le aduce recurentul nu privesc însă interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit al acestuia şi nici motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304, respectiv că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Criticile sale vizează de fapt netemeinicia hotărârii atacate, instanţa de apel greşind, în opinia acestuia, prin aprecierea eronată a probelor de la dosar în stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale şi morale.
În reglementarea actuală a Codului de procedură civilă recursul este o cale extraordinară de atac (care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.), de reformare (urmăreşte exercitarea controlului judiciar şi casarea hotărârilor nelegale) şi nedevolutivă (care nu determină o rejudecare în fond a cauzei).
Cum criticile nestructurate ale recursului vizează, aşa cum s-a arătat, netemeinicia deciziei atacate şi nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304, recursul reclamantului se va respinge ca nefondat.
Referitor la recursul Ministerului Public decizia este criticată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, hotărârea fiind nelegală în opinia recurentului întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a art. 504 C. proc. pen., iar cuantumul despăgubirilor a fost apreciat greşit.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 504 C. proc. pen. se consideră că instanţa a calculat greşit daunele cuvenite reclamantului atât pentru perioada arestării preventive, cât şi pentru întreaga durată a procesului penal, întrucât reclamantul nu a fost condamnat iniţial printr-o hotărârea definitivă, iar în rejudecare achitat, alin. (1) al art. 504 C. proc. pen. nefiind aplicabil.
Reclamantul ar fi îndreptăţit la despăgubiri numai pentru perioada arestării preventive în temeiul alin. (2) al art. 504.
Motivul de recurs este nefondat. Prin decizia nr. 45/1998 a Curţii Constituţionale s-a statuat că dispoziţiile art. 504 alin. (1) C. proc. pen. sunt constituţionale numai în măsura în care nu limitează la ipotezele prevăzute de text cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie. S-a statuat astfel că principiul responsabilităţii statului faţă de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare săvârşite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. S-a mai precizat că circumstanţele „potrivit legii” din textul art. 48 alin. (3) din Constituţie nu priveşte posibilitatea legiuitorului de a restrânge răspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalităţilor şi a condiţiilor în care angajarea acestei răspunderi urmează a se face prin acordarea şi plata despăgubirilor cuvenite.
Cât priveşte cuantumul despăgubirilor acordate se reţine că instanţa de apel a făcut o justă apreciere a probelor şi o corectă evaluare a criteriilor de determinare echitabilă a sumei acordate cu titlu de daune pentru prejudiciul material şi moral suferit de reclamant.
Faţă de cele ce preced şi recursul pârâtului Ministerul Publice se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, şi H.A. împotriva deciziei civil nr. 52 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5686/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5554/2003. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
