ICCJ. Decizia nr. 5640/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Decizia nr. 5640
Dosar nr. 262/2003
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, astfel cum a fost precizată, M.G. şi C.L., decedată pe parcursul procesului, ce a fost continuat de moştenitorul legal al acesteia C.M. au solicitat obligarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 498 mp, situat în Bucureşti, ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 311 din 27 august 1979.
După parcurgerea a două cicluri procesuale, acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 771 din 20 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în adevăr reclamantele au fost proprietarele terenului în suprafaţă de 752 mp, din care au donat statului suprafaţa de 253, 50 mp, ce se află în incinta SC R. SA, restul terenului fiind expropriat. Acesta a fost trecut în administrarea Întreprinderii A. Bucureşti, apoi făcând parte din parcul auto al SC R. SA, situaţie în care nu sunt realizate cerinţele art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 381 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului de a lăsa reclamantelor în deplină proprietate şi posesie terenul solicitat în suprafaţă de 498,50 mp, cu vecinătăţile menţionate în raportul de expertiză efectuat de ing. N.Ş.
S-a avut în vedere în esenţă că scopul exproprierii nu a fost atins, terenul fiind liber, neafectat de construcţii sau utilităţi publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul de faţă Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezentat de către Primarul general solicitând modificarea soluţiei în sensul respingerii acţiunii, întrucât terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, fiind folosit pentru scopul pentru care a fost preluat.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994 dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă solicitare de utilitate publică.
Rezultă din această dispoziţie că cererea de retrocedare este întemeiată în situaţia în care bunul expropriat nu a fost utilizat într-un anumit termen şi condiţii în scopul pentru care a fost expropriat.
În speţă, instanţa de apel a hotărât corect, în raport de prevederile redate că bunul în litigiu nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat, în sensul că nu a servit la realizarea unui liceu industrial. Dimpotrivă, şi expertiza tehnică efectuată atestă că terenul are aspectul unei zone abandonate nu este afectat de construcţii sau utilităţi publice, primind o altă destinaţie din partea societăţii în administrarea căreia se află.
Aşa fiind, urmează a se constata că recursul de faţă nu este întemeiat, astfel că văzând că nu există motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu, să se dispună respingerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 381 din 16 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5688/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5586/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
