ICCJ. Decizia nr. 5688/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Decizia nr. 5688
Dosar nr. 2037/2003
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 ianuarie 2002, reclamantul V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Hunedoara, Prefectura judeţului Hunedoara şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate nelegalitatea şi netemeinicia dispoziţiei nr. 1098/2001 a Primăriei municipiului Hunedoara privind respingerea cererii de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în C.F. 2321 HD nr. top. 288/4, 2602/4, 2602/5 şi a adresei nr. 7454/479/2001 a Prefecturii judeţului Hunedoara prin care i se cere să se adreseze altor instituţii pentru despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1216 din 4 iulie 2002, a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că situaţia juridică a terenului în litigiu a fost reglementată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000, astfel că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi a obligării pârâtelor să-i retrocedeze în natură terenul intravilan în suprafaţă de 9,83 ha, înscris în C.F. 2321 nr. top. 288/4, 2602/4, 2802/5.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, prin decizia nr. 6/A din 14 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul, reţinând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Reclamantul V.P. a declarat recurs împotriva menţionatei decizii, formulând următoarele critici:
- în cauză nu a fost citat ca parte Primarul municipiului Hunedoara;
- instanţele au reţinut greşit că imobilul în litigiu intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 ;
- instanţa de apel nu a ţinut seama de răspunsul Prefecturii judeţului Hunedoara la notificarea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001;
- instanţa trebuia să dispună efectuarea unei expertize care să identifice terenul.
Recursul nu este fondat.
Critica referitoare la greşita citare ca parte în proces a primăriei în loc de Primarul municipiului Hunedoara, fiind formulată pentru prima dată în recurs, urmează a fi respinsă.
Potrivit prevederilor art. 299 coroborate cu cele ale art. 377 C. proc. civ., părţile nu pot formula critici privind soluţionarea în fond a cauzei direct în recurs, fără a le supune analizei instanţei de apel.
Dealtfel, se observă că în cauză, însuşi reclamantul-recurent a indicat, prin acţiune, ca pârâte Primăria municipiului Hunedoara şi Prefectura judeţului Hunedoara.
Cu privire la celelalte critici se reţin următoarele:
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin decret de expropriere.
Cum din actele depuse la dosarul instanţei de fond, între care şi foaia de avere, rezultă, fără echivoc, că la data exproprierii imobilul avea destinaţia de teren agricol, corect instanţele au reţinut că situaţia juridică a acestuia urmează a fi reglementată în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000.
În conformitate cu prevederile art. 39 din Legea nr. 18/1991, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului în baza unor acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren respectivă, sau dacă nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 se acordă despăgubiri.
Or, din adresa nr. 637/J din 26 iunie 2002 a Prefecturii judeţului Hunedoara reiese că prin Hotărârea nr. 196/2002 a fost validată propunerea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 de acordare de despăgubiri reclamantului V.P.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000.
Recurentul critică hotărârea dată în apel şi pentru că instanţa nu a avut în vedere adresa nr. 7454 din 26 noiembrie 2001 a Prefecturii judeţului Hunedoara, însă aceasta nu a făcut decât să-l atenţioneze că notificarea trebuie adresată instituţiei competente să o soluţioneze, în caz contrar existând riscul de a-i respinge cererea sau de a pierde termenul prevăzut de lege.
Dealtfel, cu adresa nr. 6565 din 1 octombrie 2002 Prefectura judeţului Hunedoara a trimis Primăriei municipiului Hunedoara spre competentă soluţionare notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, între care şi cererea reclamantului.
Pe de altă parte, în speţă nu se impunea efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului în litigiu, întrucât actele depuse la dosarul cauzei sunt concludente în ceea ce priveşte situaţia terenului.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.P. împotriva deciziei nr. 6/A din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 484/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5640/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs → |
---|