ICCJ. Decizia nr. 5728/2003. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5728
Dosar nr. 1361/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea introdusă la 14 iulie 1999 reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu F.P.S. şi cu SC M. SA, obligarea acestora la plata sumei de 92.000.000 lei cu titlu de taxe OSIM, 50.000.000 lei reprezentând taxe de înscriere, de cercetare şi de publicare pentru 7 brevete de invenţie şi 300.000.000 lei reprezentând valoarea din hotărârile ce vor deveni definitive la instanţele din Bucureşti şi Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 9314 din 1 noiembrie 1999 Tribunalul Galaţi, a respins acţiunea reclamantului pentru lipsa calităţii procesuale pasive a F.P.S. şi ca nefondată, în contradictoriu cu societatea pârâtă.
Prin Decizia civilă nr. 32/A din 25 aprilie 2001 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reclamantului şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi Tribunal, reţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei dedus judecăţii.
Rejudecând cauza, Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 369 din 17 decembrie 2001 a respins acţiunea în pretenţii formulată de reclamant pentru lipsa calităţii procesual pasive a A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) şi ca nefondată în contradictoriu cu pârâta SC M. SA.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut următoarele :
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S. (fost F.P.S.).
Pârâta SC M. SA a fost înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990 iar fostul F.P.S. în prezent A.P.A.P.S. este acţionar la această societate şi în aceste condiţii A.P.A.P.S. nu poate fi titular de drepturi şi obligaţii rezultate din raporturile pârâtei SC M. SA Galaţi cu alţi subiecţi de drept.
În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de reclamant în acţiunea introductivă.
Instanţa a arătat că pretenţiile solicitate de reclamant decurg din dreptul de paternitate asupra invenţiilor, suportate de reclamant conform Legii nr. 120/1992, şi că din adresele depuse la dosar, rezultă că pârâta SC M. SA a renunţat la calitatea de titular al acestor brevete, drepturile şi obligaţiile revenind reclamantului conform Legilor nr. 62/1974 şi nr. 64/1991.
Prin Decizia civilă nr. 89/A din 26 noiembrie 2002 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 369/F din 17 decembrie 2001, reţinând ca legală şi temeinică această hotărâre.
În motivare a arătat că, instanţa a apreciat corect asupra calităţii reclamantului, că pârâta SC M. SA a renunţat la calitatea sa de titulară a brevetelor de invenţii şi că participarea judecătorului contestat la soluţionarea cauzei a fost legală.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel reclamantul a formulat recurs în termen, criticând hotărârea, în esenţă, ca fiind pronunţată prin luarea în considerare numai a întâmpinărilor formulate de pârâte, că unul dintre judecători nu trebuia să participe la soluţionarea cauzei şi că astfel, instanţele de apel şi de fond „i-au răpit" dreptul de autor, sfidând legile aplicabile cauzei.
La data de 9 februarie 2004 recurentul-reclamant a depus o precizare la cererea de recurs prin care arată că a solicitat să i se plătească aceste sume, deoarece pârâtele i-au vândut bunurile ce făceau obiectul invenţiilor sale.
Recursul este nefondat.
În primul rând este de reţinut că recursul aşa cum a fost formulat nu este structurat pe motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În al doilea rând hotărârea pronunţată de curtea de apel este legală şi temeinică pentru următoarele considerente:
Art. 47 alin. (2) din Legea nr. 64/1931 privind brevetul de invenţie prevede că „pe întreaga durată de valabilitate a brevetului, titularul este obligat anual la plata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului. Neplata acestor taxe atrage după sine decăderea titularului dreptului decurgând din brevet".
Art. 4 din Legea nr. 120 din 18 decembrie 1992, privind taxele pentru cererile de brevet de invenţie şi pentru brevetele de invenţie, prevede la alin. (4) că neplata taxelor în termenele prevăzute are ca urmare decăderea titularului din dreptul decurgând din brevet.
Din adresele depuse la dosarul de fond (809/com/1999 filele 11-15), emise de OSIM, rezultă că titularul acestor invenţii este reclamantul şi că acesta trebuia să achite taxele pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie.
Separat de aceasta, din actele depuse la dosarul cauzei filele 20-28, rezultă că cererea de vânzare-cumpărare a părţilor şi subansamblelor rezultate din invenţii la preţ de fier vechi a fost formulată chiar de reclamant.
Cu privire la motivul referitor la greşita participare a judecătorului la soluţionarea cauzei, curtea de apel a reţinut corect că reclamantul avea posibilitatea formulării cererii de recuzare a acestuia cerere pe care însă nu a formulat-o.
Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus şi reţinând că instanţa de fond şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.A. împotriva deciziei civile nr. 89 A din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5762/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 572/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
