ICCJ. Decizia nr. 5722/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5722

Dosar nr. 7420/2003

Şedinţa publică din 20 octombrie 2004

Asupra recursului în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Covasna la 4 noiembrie 2002, V.E. magistrat consultant la această instanţă a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite, Tribunalul Covasna şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligaţi să-i restituie la valoarea actualizată sumele reţinute nedatorat în procent de 7% din drepturile salariale lunare până la 29 martie 2001, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate.

În susţinerea acţiunii s-a pretins în esenţă că în condiţiile asigurării gratuităţii medicale pentru magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti prin Legea nr. 92/1992 şi HG nr. 409/1998, reţinerea şi calcularea contribuţiei acestora la fondul de asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.

Reclamanta a invocat totodată inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 145/1997, până la modificarea legislaţiei speciale derogatorii prin Legea nr. 118/2001.

Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 1676 din 20 decembrie 2002 Tribunalul Covasna a admis acţiunea cu consecinţa obligării pârâţilor la restituirea către reclamantă a sumei de 5.520.783 lei cu titlu de plata nedatorată pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 29 martie 2001 cu dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii lunare din veniturile salariale a cotei de 7% contribuţie la asigurările sociale, până la plata efectivă.

Totodată au fost respinse cererea de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti împotriva Casei Naţionale O.P.S.N.A.J., precum şi excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a socotit că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data efectuării reţinerilor pentru asigurările de sănătate, magistraţii şi personalul de specialitate din cadrul autorităţii judecătoreşti, beneficiau în mod gratuit de asistenţă medicală, fără plata vreunor sume de bani destinate fondului de asigurări sociale.

Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, care prin Decizia nr. 384 R din 20 martie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Invocând încălcarea esenţială a legii cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului dintre părţi, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale, recursul în anulare de faţă, solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin recursul în anulare s-a arătat astfel că instanţele au nesocotit prevederile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care prevăd expres care sunt persoanele scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, cât şi cele cuprinse în Normele Comune nr. 318 TB/64/807/1999 emise de Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în aplicarea HG nr. 409/1998 referitoare la condiţiile de acordare a asistenţei medicale gratuite pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrii de familie ai acestora.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu disp. art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare şi la data ivirii litigiului, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 alin. (2) din lege, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum li cetăţenii străini ori apatrizii care au reşedinţa în România sunt obligate să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume, 7% din venitul brut.

De la normele legale cu aplicabilitatea generală mai sus menţionate, prin disp. art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost explicit şi limitativ exceptate, persoanele care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei, precum şi cele scutite temporar de plata contribuţiei, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în calitate de magistraţi sau personal auxiliar de specialitate în cadrul autorităţii judecătoreşti.

De altfel, acest fapt rezultă şi din cele convenite. Cu putere obligatorie în domeniu, între Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin „Normele Comune" nr. 318/1999 emise în aplicarea HG nr. 409/1998 privind condiţiile de acordare a asistenţei medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997 şi prin care magistraţii în funcţie sau pensionarii şi membrii familiilor acestora nu au fost scutiţi de plata contribuţiei lunare băneşti pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiţia acordării gratuităţilor, de dovada plăţii primei lunare de 7% din venitul lunar brut.

Aşa fiind, cum acţiunea pentru restituirea sumelor legal datorate de reclamantă a fost greşit admisă, Curtea va admite recursul în anulare cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a respingerii acţiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 384/R din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Casează Decizia precum şi sentinţa nr. 1676 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta V.E.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5722/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare