ICCJ. Decizia nr. 5724/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5724
Dosar nr. 7825/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinţei civile nr. 817 din 24 decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu şi deciziei civile nr. 1176 din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a susţinut că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a arătat că greşit instanţele au considerat că ajutoarele şi plăţile compensatorii acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă, calculate în raport de solda lunară brută nu sunt supuse impozitării. Veniturile care nu sunt supuse impozitării, precum şi cele scutite de impozit sunt prevăzute limitativ şi cu caracter de excepţie în art. 5 şi art. 6 din OG nr. 73/1999, iar în această categorie nu se regăsesc cele menţionate.
Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul R.M., fost ofiţer activ la Ministerul Apărării Naţionale, U.M. 01940 Mediaş, a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. 01940 pentru ca instanţa să oblige pârâtele la plata sumei reprezentând diferenţa dintre ajutorul brut neimpozabil datorat, constând în contravaloarea a 15 solde stabilite în raport cu solda brută avută în luna iunie 2000, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 şi ajutorul net plătit, sumă actualizată potrivit indicelui de evoluţie a inflaţiei, începând cu luna iulie 2000 până la data plăţii şi în continuare până la achitarea efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 817 din 24 decembrie 2002 Tribunalul Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamantul R.M. împotriva Ministerului Apărării Naţionale precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Reclamantul a declarat recurs, iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 1176 din 19 mai 2003 a admis recursul reclamantului şi a modificat sentinţa în sensul admiterii, în parte, a acţiunii împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi pentru U.M. 01940 Mediaş, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Apărării Naţionale împotriva Ministerului Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Sibiu şi a obligat pârâtul şi chematul în garanţie să plătească reclamantului suma de 59.734.989 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării, ce se va actualiza în continuare până la data plăţii efective.
S-a reţinut că reclamantul a fost trecut în rezervă prin Decizia nr. 0896191 din 30 august 2000, emisă de Ministerul Apărării Naţionale, cu drept de pensie. În urma pensionării, reclamantul a beneficiat de plăţi compensatorii egale cu 8 solde, conform art. 7 din OG nr. 7/1998 şi ajutoare egale cu 6 solde, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999. Cu ocazia achitării acestor drepturi băneşti s-a calculat şi reţinut impozitul aferent lor, în valoare totală de 35.329.606 lei.
Instanţele au stabilit corect că reclamantul a beneficiat atât de ajutor cât şi de plăţi compensatorii, fiind considerat disponibilizat în cadrul procesului de restructurare a armatei.
S-a considerat însă de către curtea de apel că ajutorul primit de reclamant este scutit de impozitul pe venit deşi trebuia să aplice dispoziţiile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 din care rezultă că veniturile stabilite în raport cu solda lunară brută nu sunt scutite de impozitul pe venit. Dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 care prevedeau scutirea de impozit pe venit a ajutoarelor stabilite în raport cu solda lunară netă au fost abrogate prin art. 86 din OG nr. 73/1999.
OG nr. 73/1999 stabileşte ca regulă generală impozitarea veniturilor persoanelor fizice. Veniturile care nu sunt impozitate, precum şi cele scutite de impozit sunt prevăzute limitativ şi cu caracter de excepţie la art. 5 şi art. 6 din aceeaşi ordonanţă, ele fiind de strictă interpretare şi aplicare. Potrivit acestui principiu, veniturile care fac obiectul cauzei nu pot fi asimilate ajutoarelor, indemnizaţiilor şi altor forme de sprijin cu destinaţie specială prevăzută la art. 5 lit. a) întrucât ele nu se regăsesc nici în enumerarea prin care Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, HG nr. 1066/1999, stabileşte veniturile incluse în această categorie. Sumele reprezentând ajutoare şi plăţi compensatorii acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă au fost prevăzute în mod expres la art. 6 lit. f) din ordonanţă, ceea ce exclude posibilitatea aplicării şi scutirii de la art. 5 lit. a).
Potrivit dispoziţiilor art. 4 lit. b) din OG nr. 73/1999, veniturile din salarii sunt venituri care se supun impozitului pe venit iar potrivit art. 23 lit. b) din aceeaşi ordonanţă, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizaţii, premii, prime, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul în anulare, va casa Decizia curţii de apel şi va respinge recursul declarat împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1176 din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează şi respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva sentinţei civile nr. 817 din 24 decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5722/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5690/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
