ICCJ. Decizia nr. 5895/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5895
Dosar nr. 1762/2003
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 112 din 8 ianuarie 2002 la Tribunalul Gorj, petiţionarul B.G. a solicitat obligarea Consiliului Local Căpreni, Prefecturii Gorj şi Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata contravalorii unei suprafeţe de 1000 mp teren situat în comuna Căpreni, teren pe care se află în prezent Căminul Cultural, contravaloarea materialului rezultat dintr-o casă veche cu 3 camere şi contravaloarea cantităţii de 3000 kg var nestins.
În motivarea acţiunii petiţionarul a arătat că mama sa B.N. a primit în anul 1936 de la tatăl său I.C. şi în anul 1937 de la sora sa U.E., cu act de vânzare-cumpărare, terenul menţionat mai sus pe care se afla o casă cu 3 camere care a fost demolată de tatăl său, iar materialele rezultate împreună cu cantitatea de 3000 kg var nestins au rămas pe acest teren.
A mai arătat petiţionarul că în anii 1953-1955 fostul Consiliu Popular al Comunei Căpreni a preluat în mod abuziv terenul şi materialele ce se aflau pe acesta.
La notificarea trimisă Primăriei Căpreni, prin executorul judecătoresc, în septembrie 2001, petiţionarul a primit un răspuns negativ cu adresa nr. 2027/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 218 din 26 septembrie 2002, Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea petentului B.D.G., dispunându-se în consecinţă anularea dispoziţiei nr. 15/2002 emisă de Primăria Căpreni. Totodată pârâta a fost obligată la plata către petiţionar a sumei de 96.873.750 lei reprezentând contravaloarea terenului precum şi 1.800.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a dispus respingerea acţiunii faţă de Statul Român şi Prefectura Gorj.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre instanţa a reţinut că terenul ce face obiectul litigiului a fost în proprietatea părinţilor reclamantului, fiind considerat părăsit şi trecut astfel în patrimoniul statului. Pe acest teren deţinut de Primăria Căpreni este construit în prezent Căminul Cultural al comunei iar deţinătorul a fost obligat să plătească reclamantului moştenitor contravaloarea terenului identificat şi evaluat prin expertiza din dosar.
Împotriva sentinţei susmenţionate au declarat apeluri atât reclamantul B.G. cât şi pârâta Primăria Comunei Căpreni.
Prin Decizia civilă nr. 24 din 18 februarie 2003 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantul B.G. şi Primăria Comunei Căpreni.
Instanţa a reţinut că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin sentinţa civilă nr.4 16/1955 a Tribunalului Popular Raionul Amaradia Regiunea Craiova, fiind socotit ca bun fără stăpân.
S-a mai arătat că terenul în litigiu este ocupat de o construcţie ridicată ulterior preluării, cu destinaţia de cămin cultural al comunei, astfel că restituirea lui în natură nu poate fi material posibilă, iar reclamantul va putea fi dezdăunat prin compensaţii materiale.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit valoarea de circulaţie a terenului, iar Primăria are obligaţia să-l despăgubească pe reclamant cu contravaloarea terenului efectiv preluat.
În ceea ce priveşte materialele de construcţie instanţa a stabilit că nu au fost dovedite.
În contra deciziei arătate mai sus reclamantul B.D.G. a formulat recurs potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Reclamantul prin motivele de recurs arată că instanţa ar fi trebuit să oblige Primăria Căpreni să-i achite conform expertizei inginerului D.I. contravaloarea raportului, a gardului împrejmuitor, a materialului de construcţie rezultate din demolarea casei şi a cantităţii de 3000 kg var.
De asemenea bunurile revendicate trebuiau apreciate la preţul de circulaţie şi la preţul terenului solicitând astfel prejudiciul suferit şi beneficiul nerealizat.
Recursul este nefondat pentru motivele care se vor arăta.
Imobilul format din teren în suprafaţă de 1291,65 mp a trecut în proprietatea statului prin sentinţa civilă nr. 416/1955 a Tribunalului Popular Raional Amaradia, în temeiul Decretului nr. 111/1951.
Aceste imobile considerate ca abandonate şi preluate în acest mod conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate ca imobile preluate abuziv şi deci supuse regimului de restituire, conform Legii nr. 10/2001.
În mod corect instanţa de apel a apreciat că terenul în litigiu este ocupat de o construcţie cu destinaţia de cămin cultural al comunei ceea ce apare evident că nu poate fi restituit în natură, reclamantul având dreptul la compensaţii materiale reprezentând contravaloarea imobilului plătită de proprietarul clădirii care ocupă efectiv terenul.
Criticile din recurs cu privire la sumele neacordate de instanţe nu pot fi primite datorită expertizei efectuate în cauză, care a stabilit valoarea de circulaţie a terenului, acestea neinvocând argumente de natură să infirme valoarea calculului efectuat de expert.
În mod legal instanţele nu au reţinut contravaloarea materialelor de construcţii, acestea nefiind dovedite.
De asemenea în mod just instanţa a stabilit contravaloarea lor estimativă.
În concluzie criticile invocate de reclamant sunt nefondate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins conform considerentelor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 24 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5899/2003. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5886/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
