ICCJ. Decizia nr. 5954/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5954
Dosar nr. 3318/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 septembrie 2002 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanţii M.I. şi G.N. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Brăila, anularea dispoziţiei nr. 5790 din 20 august 2002 emisă de aceasta, prin care se propune acordarea unor despăgubiri pentru imobilul din Brăila, format din teren 966,75 mp şi două corpuri de clădiri, solicitând restituirea acestuia în natură, conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 435 din 15 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a admis contestaţia, a anulat dispoziţia primarului şi a dispus restituirea în natură, reţinând în esenţă că imobilul a fost preluat fără titlu de stat şi ca atare a fost greşit inclus în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin Decizia civilă nr. 39 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi care, schimbând soluţia instanţei de fond, a respins ca nefondată contestaţia.
A reţinut instanţa de apel că imobilul a trecut în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr. 176/1948, servind, la data preluării pentru funcţionarea Gimnaziului Ortodox de fete al Societăţii ortodoxe a femeilor române, iar în prezent este ocupat de Liceul de artă Haricleea Darclee din Brăila.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanţii, care au invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine astfel că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor care demonstrau starea de degradare în care se găsea imobilul, acesta fiind în 1948 impropriu destinaţiei pe care se pretinde că o avea; ca atare, a fost preluat fără titlu, fostul proprietar şi-a păstrat această calitate conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; oricum nu se putea expropria decât clădirea, care şi astăzi este folosită doar parţial ca liceu, nu şi terenul.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. să fie respins, având în vedere următoarele considerente:
În calitate de succesori ai defunctului G.V., care în 1941 cumpărase de la Arhiepiscopia Romano-Catolică imobilul, reclamanţii au notificat, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria Brăila, solicitând restituirea în natură.
Prin dispoziţia nr. 5790 din 20 august 2002, primarul, invocând art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, propunând petenţilor acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, în funcţie de opţiunea acestora, exprimată conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege.
Motivarea acestei dispoziţii, ca şi a deciziei instanţei de apel, care a menţinut-o, a fost aceea că imobilul este ocupat de o unitate bugetară de învăţământ, şi anume Liceul H. Darclee, ca atare, conform art. 16 alin. (1) teza finală, foştii proprietari sau moştenitorii lor au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Soluţia este legală. Toate probele administrate dovedesc că atât la data preluării de către stat, cât şi în prezent, imobilul pretins a fost folosit în interesul învăţământului, fiind inclus de altfel, încă din 2001 în domeniul public al Consiliul local Brăila, aprobat prin HG nr. 363/2002.
Susţinerea recurenţilor privind starea degradată a imobilului nu îşi găseşte suport probator în cauză, faţă de procesul-verbal din 27 noiembrie 1949 din care rezultă că acesta se găsea într-o stare mediocră, în prezent fiind în curs de execuţie lucrări fundamentare de refacere a imobilului din fondurile pârâtei.
În raport cu destinaţia imobilului, liceu de artă, nu poate fi primită cererea de restituire parţială, întrucât atât construcţia, cât şi terenul urmează acelaşi regim, utilitatea publică regăsindu-se asupra imobilului în ansamblu.
Faţă de aceste considerente, recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.I. şi G.N. împotriva deciziei civile nr. 39 A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5957/2003. Civil. L10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 595/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
