ICCJ. Decizia nr. 5957/2003. Civil. L10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5957
Dosar nr. 4843/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 21 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanţii A.A. şi A.M. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1515 din 25 octombrie 2001 emisă de Primarul municipiului Braşov prin care le-a fost respinsă cererea de atribuire a unui alt teren în schimbul celui în suprafaţă de 595,47 mp deţinut în oraşul Braşov.
În motivarea acţiunii, se arată că terenul respectiv a fost preluat de Statul Român de la proprietarii tabulari A.A. şi A.E., în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 434/1971, fără acordarea de despăgubiri.
În urma notificării adresate Primăriei municipiului Braşov în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, a fost emisă dispoziţia nr. 1515 din 25 octombrie 2001 prin care a fost respinsă cererea reclamanţilor de atribuire a unui alt teren în schimbul celui expropriat, cu motivarea că Municipiul Braşov nu deţine terenuri în proprietate care să poată fi atribuite în schimb.
Prin sentinţa civilă nr. 529/S din 8 noiembrie 2002, Tribunalul Braşov a respins acţiunea, astfel cum a fost completată, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Braşov. De asemenea, a fost respinsă acţiunea în contradictoriu şi cu intimaţii Primăria municipiului Braşov şi Consiliul Local Braşov, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a acestor intimaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În urma expertizei efectuate în cauză, s-a constatat că terenul în litigiu este ocupat de un bloc de locuinţe, suprafaţa construită fiind de 266,5 mp, iar zona verde aferentă ocupă o suprafaţă de 329 mp.
Instanţa a considerat că solicitarea reclamanţilor de a li se atribui un alt teren în compensarea celui care a fost expropriat este lipsită de temei legal întrucât nu există nici o prevedere în Legea nr. 10/2001 care să oblige Statul Român să atribuie terenuri în compensare.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor prin care s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimaţilor Primăria municipiului Braşov şi Consiliul Local Braşov au declarat apel A.A. şi A.M., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că Legea nr. 10/2001 prevede ca regulă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, reparaţiile prin echivalent fiind doar o măsură cu caracter secundar.
Referitor la lipsa capacităţii de folosinţă a Primăriei municipiului Braşov şi a Consiliului Local Braşov, apelanţii au susţinut că excepţia a fost admisă în mod greşit, invocând în acest sens dispoziţiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 38 lit. f) şi h), art. 66, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Totodată, au susţinut că trebuia să se constate nulitatea deciziei contestate, emise de Primarul municipiului Braşov, atâta vreme cât s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acestuia, ca autoritate publică.
Prin Decizia civilă nr. 21/AP din 13 martie 2003, Curtea de Apel Braşov a respins apelul, menţinând sentinţa Tribunalului Braşov.
În motivarea acestei decizii, Curtea a arătat că restituirea în natură se face atunci când acest lucru este posibil, în speţă dovedindu-se însă că terenul expropriat este integral ocupat de un bloc şi zona aferentă acestuia.
În această situaţie, soluţia este ca măsura reparatorie să se stabilească prin echivalent, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
Curtea a mai arătat că în speţă nu se aplică dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât acestea reglementează situaţia imobilelor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe, iar nu imobile teren.
Referitor la critica admiterii excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Braşov, prin primar şi a Consiliului Local Braşov, s-a reţinut că dispoziţiile art. 66 şi art. 67 din Legea nr. 215/2001 nu sunt incidente în cauză, primarul Braşovului nefiind parte în proces, motiv pentru care şi problema nulităţii deciziei contestate rămâne fără obiect.
S-a mai motivat că, potrivit art. 19 şi art. 21 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt organe fără personalitate juridică, aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale. De asemenea, nici primăriile nu au personalitate juridică şi reprezintă doar o structură funcţională, cu activitate permanentă.
Prin urmare, neavând personalitate juridică, nu pot avea capacitate de folosinţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A.A. şi A.M., considerând că Decizia este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În susţinerea recursului au fost reiterate motivele de apel, făcându-se trimitere la aceleaşi dispoziţii legale invocate în apel şi invocându-se aceeaşi greşită aplicare şi interpretare a legii.
Intimaţii Primăria municipiului Braşov, Consiliul Local Braşov şi Municipiul Braşov, prin primar, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.
Recursul declarat de reclamanţii A.A. şi A.M. este nefondat.
Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Braşov la data de 19 iulie 2001, A.A. şi A.M. au solicitat restituirea unui alt teren în schimbul celui în suprafaţă de 597,47 mp, expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 434 din 22 noiembrie 1971, fără acordarea de despăgubiri.
Prin dispoziţia nr. 1515 din 25 octombrie 2001, s-a respins cererea de atribuire a unui alt teren în schimbul celui expropriat, cu motivarea că Municipiul Braşov nu deţine terenuri în proprietate care să poată fi atribuite în natură.
La prima zi de înfăţişare a judecăţii în fond, reclamanţii au completat acţiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a Consiliului Local Braşov şi a Municipiului Braşov, prin primar.
Ulterior, s-a formulat o nouă completare a acţiunii, solicitându-se introducerea în cauză şi a Primarului municipiului Braşov, cerere pe care Tribunalul a judecat-o separat, fiind formulată după prima zi de înfăţişare.
După cum în mod corect au stabilit instanţa de fond şi instanţa de apel, reclamanţilor nu li se putea atribui un alt teren în locul celui expropriat (ocupat integral de un bloc de locuinţe şi zona verde aferentă), întrucât nu există nici o prevedere în Legea nr. 10/2001 care să oblige la atribuirea de terenuri în compensare.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întreg imobilul.
Alin. (8) al aceluiaşi articol arată că pentru situaţia prevăzută la alin. (4), măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
Invocarea de către recurenţi a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se putea face prin compensarea cu alte bunuri sau servicii (un alt teren la schimb, cum au solicitat prin notificare), nu are relevanţă în cauză întrucât acest text de lege reglementează situaţia imobilelor construcţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă (de exemplu, bunuri imobile aflate în patrimoniul unor întreprinderi, afectate unei activităţi economice sau sedii ale acestora, etc.), iar nu imobile teren.
Referitor la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Braşov, prin primar şi a Consiliului Local Braşov, în mod corect instanţa de fond a admis această excepţie, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
Invocarea de către recurenţi a dispoziţiilor art. 66 şi art. 67 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală nu au incidenţă în cauză întrucât Primarul municipiului Braşov nu a fost parte în proces. Prin urmare, nu se poate reţine nici critica referitoare la nulitatea deciziei contestate, aceasta rămânând fără obiect.
În ceea ce priveşte consiliile locale, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, acestea sunt autorităţi ale administraţiei publice locale cu caracter deliberativ şi nu au personalitate juridică, aceasta aparţinând, conform art. 19 din aceeaşi lege, unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, judeţe).
De asemenea, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăriile nu au nici ele personalitate juridică, ci reprezintă doar o structură funcţională, cu activitate permanentă.
Prin urmare, neavând personalitate juridică, consiliile locale şi primăriile nu pot avea nici capacitate de folosinţă.
Aşadar, în mod corect s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Braşov şi a Consiliului Local Braşov.
Având în vedere considerentele expuse anterior, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.A. şi A.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.A. şi A.M. împotriva deciziei civile nr. 21 Ap din 23 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5956/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5954/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
