ICCJ. Decizia nr. 5962/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5962
Dosar nr. 4933/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
V.A., decedată pe parcursul procesului, continuat de fiica sa V.R., a chemat în judecată SC A.S. Curtea de Argeş şi SC C. SA Curtea de Argeş pentru a fi obligate să-i restituie în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 2000 mp, situat în Curtea de Argeş, cu lungimea la faţadă de 20 metri lineari.
Reclamanta contestă răspunsul la notificarea adresată pârâtelor, ce prevede imposibilitatea restituirii în natură a terenului întrucât a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 277 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea, constatându-se că reclamanta este în drept să primească despăgubiri pentru terenul solicitat, în suprafaţă de 2000 mp. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâta SC C.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în raport de actele depuse şi expertiza efectuată în cauză că autoarea reclamantei a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin cumpărare de la mama sa, în anul 1946 şi că acest teren nu a format obiectul Legii nr. 18/1991, nefiind membră C.A.P. Pârâta SC A.S. deţine terenul în folosinţă, invocând pretinse decizii de atribuire, fiind ocupat în întregime de construcţii. Ca atare, este imposibilă restituirea în natură a terenului solicitat şi de aceea s-a hotărât îndreptăţirea celui în cauză la despăgubiri.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia nr. 56 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, prin care a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei, ca nefondată.
S-a avut în vedere că terenul în litigiu a fost cumpărat de reclamantă de la mama sa, cu clauza de a rămâne în folosinţa vânzătoarei, în timpul vieţii acesteia, care s-a înscris şi cu acest teren în C.A.P. În consecinţă s-a reţinut că terenul în discuţie formează obiectul Legii nr. 18/1991 şi ca urmare nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum se stipulează expres în art. 8 al legii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recursul de faţă, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că instanţa a nesocotit probe esenţiale administrate în cauză, reţinând eronat că terenul în litigiu nu a intrat în patrimoniul C.A.P., acesta fiind teren intravilan construibil, înconjurat de locuinţe, pentru care este îndreptăţită să primească despăgubiri, cum a hotărât corect tribunalul.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanţa de apel a reţinut că terenul vândut autoarei reclamantei de către mama acesteia a rămas în stăpânirea vânzătoarei, care s-a înscris în C.A.P. ca proprietară şi a acestui teren.
Această situaţie de fapt este infirmată de probele administrate în cauză, care atestă fără dubiu că prin actul de vânzare-cumpărare nr.1946 din 25 octombrie 1946 M.M. a vândut fiicei sale A.M.V. terenul în litigiu, în suprafaţă de 2000 mp.
Deşi în cuprinsul actului este trecută clauza potrivit căreia cumpărătoarea intră în folosinţa şi stăpânirea terenului după încetarea din viaţă a vânzătoarei, actul de vânzare-cumpărare transcris pe numele A.M.V. şi-a produs efectele, pentru că în evidenţele Primăriei Municipiului Curtea de Argeş terenul în litigiu este înscris pe numele soţului acesteia V.P.M., care nu a fost membru C.A.P., astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 16027 din 19 decembrie 2001, eliberată de Primăria Municipiului Curtea de Argeş.
De asemenea prin expertiza efectuată în cauză, s-a constatat că terenul ce formează obiectul judecăţii, nu a intrat niciodată în patrimoniul C.A.P., aceasta figurând în registrul agricol vol.5 poziţia nr. 189 pe numele de V.P.M., separat de M.M. care vânduse celor 3 copii câte 2000 mp în aceeaşi zi, prin 3 acte identice de vânzare-cumpărare succesive. Rezultă din înscrisuri de necontestat că M.M. a intrat în C.A.P. cu restul terenurilor deţinute în proprietate în suprafaţă de 1,7 ha, astfel cum se menţionează în cererea de înscriere a acesteia în C.A.P. din 16 martie 1962 (dosar fond). Prin urmare, terenul solicitat nu a intrat în sfera de aplicare a Legii nr. 18/1991, care potrivit art. 8 din lege reglementează stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie.
Aşa fiind, rezultă că în mod eronat s-a reţinut în apel incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001, care înlătură posibilitatea recuperării terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi pe calea Legii nr. 10/2001.
De aceea, urmează a se reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în sensul cărora cea în cauză este îndreptăţită la despăgubiri, nefiind posibilă restituirea în natură.
În aceste condiţii, recursul de faţă urmează a fi admis, conform art. 312 pct. 2 raportat la art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a se modifica Decizia recurată în sensul respingerii recursului declarat de pârâte împotriva sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta V.R.M. împotriva deciziei civile nr. 56 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti; modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul SC A.S. SA şi SC C. SA împotriva sentinţei civile nr. 277 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Argeş, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5961/2003. Civil. Retrocedare imobil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5956/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
