ICCJ. Decizia nr. 5963/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5963
Dosar nr. 4936/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 21 octombrie 2002, reclamantul A.I. a chemat în judecată Primăria comunei Runcu, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii sau dispoziţii ca răspuns la notificarea înaintată la data de 4 septembrie 2001 în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 277 din 18 noiembrie 2002, Tribunalul Gorj a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie asupra notificării înaintate la data de 4 septembrie 2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a motivat că, potrivit art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, pârâta trebuia să se pronunţe în termen de 60 de zile prin decizie sau dispoziţie asupra notificării adresate de reclamant, lucru pe care pârâta nu l-a demonstrat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că părţile s-au mai judecat anterior în dosarul nr. 2024/2002, prin care reclamantul a solicitat să i se restituie în natură un teren în suprafaţă de 700 mp şi un imobil, casă de locuit compus din 2 camere, situat în comuna Runcu, sat Bâlta, judeţul Gorj, sau echivalentul bănesc al acestora. În cadrul acestei judecăţi, apelanta a învederat instanţei că nu mai deţine imobilul respectiv, fapt pentru care acţiunea a fost respinsă.
Având în vedere aceste aspecte, apelanta a considerat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 1229 din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova, reiterând motivele invocate în apel şi solicitând modificarea sentinţei Tribunalului Gorj şi deciziei Curţii de Apel Craiova, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, constatându-se că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Respectând dispoziţia art. 21 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a înaintat pârâtei notificare, la data de 4 septembrie 2001, solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeţei de 700 mp şi a imobilului – casă de locuit, compus din 2 camere, situate în comuna Runcu, sat Bîlta, judeţul Gorj.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, pârâta este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Art. 24 alin. (1) prevede, de asemenea, că „dacă restituirea nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului".
Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, pârâta avea obligaţia de a se pronunţa fie prin decizie, fie prin dispoziţie motivată, asupra notificării reclamantului, în termen de 60 de zile, lucru pe care aceasta nu l-a făcut.
Susţinerea pârâtei că nu are calitate procesuală pasivă, nemaifiind deţinătoarea imobilelor a căror restituire se solicită, nu poate fi reţinută întrucât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, persoana juridică notificată care nu mai deţine bunurile imobile solicitate are obligaţia de a comunica persoanei îndreptăţite toate datele de identificare ale unităţii deţinătoare.
Ori, în speţa de faţă, deşi pârâta a susţinut atât în motivele de apel, cât şi în cele de recurs, că a adus la cunoştinţa instanţei şi implicit a reclamantului faptul că nu mai este deţinătoarea imobilelor, nu s-a făcut dovada că proprietatea asupra imobilelor a fost transmisă unei alte persoane juridice.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, hotărârile criticate fiind legale şi temeinice, fapt pentru care recursul se va respinge conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Runcu împotriva deciziei civile nr. 67 din 4 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6131/2003. Civil. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 4230/2003. Civil → |
|---|
