ICCJ. Decizia nr. 6116/2003. Civil. ÎNREGISTRARE MARCA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6116
Dosar nr. 4741/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4627 din 20 iunie 2002 la Tribunalul Bucureşti reclamanta V & S Vin & S.A. Stokholm a chemat în judecată pe pârâtele SC R.D. SA Rieni şi O.S.I.M., solicitând, în temeiul art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi a Regulii nr.32 din HG nr. 833/1998 decăderea pârâtei SC R.D. SA din drepturile conferite de marca A.O., înregistrată la O.S.I.M. pentru clasele 16, 29, 31 şi 32.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta SC R.D. SA a înregistrat marca A.O. la O.S.I.M. sub nr. 31659 pentru clasele 16, 29, 30, 31 şi 32 şi are o perioadă de valabilitate de 10 ani şi anume între 21 decembrie 1995 şi 21 decembrie 2005.
A mai precizat reclamanta că poate fi dispusă decăderea acesteia din drepturile conferite de această marcă întrucât pentru produsele sau serviciile pentru care a înregistrat-o în România, titularul nu a fost folosită efectiv într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin sentinţa civilă nr. 56 din 20 ianuarie 2003 a respins acţiunea.
S-a reţinut că pârâta SC R.D. SA Rieni a solicitat înregistrarea mărcii A.O. la data de 21 decembrie 1995; solicitarea a fost admisă prin Decizia nr. 306061 din 27 mai 1999 emisă de O.S.I.M., s-a atribuit numărul de marcă 31659, s-a dispus publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, Secţiunea Mărci şi s-a emis certificat de înregistrare.
S-a considerat că în speţă nu sunt întrunite, cumulativ, condiţiile impuse de art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 pentru a opera decăderea titularului din drepturile conferite de marca înregistrată şi anume: marca să fi fost înregistrată şi să nu fi fost efectiv folosită pe teritoriul României pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru serviciile pentru care a fost acordată, iar motivele neutilizării să fie nejustificate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 331 din 27 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta V & S V. & S.A. Stockholm împotriva sentinţei civile nr. 56 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
S-a considerat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 întrucât marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele şi serviciile pentru care a fost înregistrată, fără motive justificate. S-a precizat că titularul mărcii nu a folosit marca anterior înregistrării temeinic justificat, din prudenţă întrucât între momentul constituirii depozitului şi momentul înregistrării mărcii a existat incertitudine cu privire la dobândirea drepturilor pe care marca le conferă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 331 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta V & S V. & S.A. Stockholm solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că: 1. instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic al decăderii titularei SC R.D. SA din dreptul asupra mărcii înregistrate nr. 31659 A.O. prin nefolosirea acesteia timp de 5 ani neîntrerupţi de la data depozitului mărcii, schimbând conţinutul juridic al prevederilor legale privind efectele înregistrării mărcii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 84/1998 coroborate cu prevederile privind condiţiile prevăzute de art. 45 lit. a) din aceeaşi lege pentru a opera decăderea titularului din dreptul conferit de marcă. Dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la O.S.I.M. (art. 4).
Dreptul la marcă începe de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii în condiţiile legale adică de la data depozitului naţional reglementar. Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului naţional reglementar al mărcii pentru o perioadă de 10 ani.
2. În speţă legea a fost greşit aplicată întrucât data înregistrării mărcii este data depunerii cererii de înregistrare a mărcii şi nu data eliberării certificatului de înregistrare a mărcii. 3. În speţă, durata de protecţie este 20 decembrie 1995-20 decembrie 2005; mai mult de 5 ani (20 decembrie 1995-20 iunie 2002 când acţiunea a fost înregistrată, titularul dreptului nu a făcut dovada că aceasta a fost folosită pe teritoriul României pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată.
Pentru a se putea dispune decăderea titularului din drepturile conferite de marcă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1. marca să fi fost înregistrată; 2. marca să nu fi făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau servicii respective; 3. neutilizarea să nu aibă motive justificate.
Cererea de înregistrare a mărcii A.O. pentru clasele 16, 29, 30, 31 şi 32 a fost depusă la O.S.I.M. de către SC R.D. SA la data de 21 decembrie 1995; la data de 12 ianuarie 1999 O.S.I.M. a emis cu privire la marcă refuzul provizoriu nr. 30479; Decizia de înregistrare a mărcii a fost emisă de O.S.I.M. la data de 27 mai 1999; acţiunea în decăderea titularului din drepturile conferite de marcă a fost formulată la data de 20 iunie 2002.
Deşi data cererii de înregistrare constituie data depozitului naţional reglementar nu se poate susţine că, în speţă, în intervalul cuprins între 21 decembrie 1995 şi 27 mai 1999 când marca a fost înregistrată, titularul drepturilor conferite de aceasta fără motive justificate, nu a utilizat-o cu atât mai mult cu cât O.S.I.M. a emis şi un refuz provizoriu de înregistrare.
Intervalul cuprins între 27 mai 1999, când marca a fost înregistrată şi 20 iunie 2002, când acţiunea în decădere a fost formulată este mai mic de cinci ani.
Cum instanţa de apel a considerat corect că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de V & S V. & S.A. împotriva deciziei civile nr. 331 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6048/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6035/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
