ICCJ. Decizia nr. 6133/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6133
Dosar nr. 6389/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1945 din 28 octombrie 2002, reclamanţii P.T. şi P.G. au chemat în judecată pe pârâtele SC U. SA Focşani, prin lichidator SC C. SA Focşani şi SC S. SA Focşani, pentru a fi obligate în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a suprafeţei de 2600 mp, teren intravilan, situat în Focşani, judeţul Vrancea.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au posedat de la părinţii lor suprafaţa de 10.600 mp teren arabil, potrivit actului nr. 3789/1949, din care în anii 1974-1975 o suprafaţă de 9000 mp a fost preluată de fostul F. Focşani, actualmente SC U. SA
Prin Decizia nr. 280 din 10 august 1976, fostul Consiliul popular al judeţului Vrancea a atribuit reclamanţilor, în schimbul unei alte suprafeţe de teren, suprafaţa de 2399,5 mp teren, situată în str. Vâlcele, preluată abuziv de SC S. SA Focşani.
Prin întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea recursului.
Răspunzând întâmpinării formulate de SC D.I. SRL Focşani, reclamanţii au precizat că au solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 2400 mp teren ocupată de aceasta şi a suprafeţei de 271 mp teren ocupată de copârâta SC U. SA
Prin sentinţa civilă nr. 124 din 21 mai 2003, Tribunalul Vrancea a admis în parte acţiunea, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 271,74 mp teren, respingând capătul de cerere privind restituirea în natură a suprafeţei de 2400 mp teren.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că suprafaţa de 271,74 mp poate fi restituită în natură, deoarece conform constatărilor raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul este liber de construcţii.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 2400 mp teren, instanţa a reţinut că aceasta a format obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la 3 iulie 1977, prin care SC D.S.I. SRL Focşani a cumpărat de la SC S. SA Bucureşti mijloacele fixe care au aparţinut sucursalei Focşani, odată cu obiectul vânzării fiind transmis şi dreptul de folosinţă asupra terenurilor aferente imobilelor şi construcţiilor.
Instanţa a mai reţinut că reclamanţii au notificat în termen diferite instituţii şi societăţi comerciale, mai puţin pe pârâta SC D.S.I. SRL, deţinătoarea actuală.
În considerarea dispoziţiilor art. 112 pct. 3 şi ale art. 129 alin. final C. proc. civ., potrivit cărora obiectul cererii leagă instanţa şi nu poate fi schimbat, tribunalul a constatat că restituirea în natură a suprafeţei de 2400 mp nu este posibilă, aceasta fiind ocupată de construcţii, calea fiind aceea a stabilirii măsurilor reparatorii, care în cauză nu a fost cerută.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 112/A din 26 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptăţită la restituire notifică deţinătorul imobilului şi pe cele ale art. 21 alin. (4) din lege, conform cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi, reţinând că reclamanţii nu au notificat deţinătoarea actuală a terenului SC D.I. SRL Focşani.
Pe de altă parte, instanţa a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 se restituie terenurile libere, iar pentru cele ocupate cu construcţii se stabilesc măsuri reparatorii, pe care reclamanţii nu le-au solicitat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, susţinând că au notificat potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 persoana juridică deţinătoare SC S. SA, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 2400 mp teren, fără a primi vreun răspuns.
Totodată, reclamanţii au solicitat ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să stabilească măsurile reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 2400 mp teren pe care s-au edificat clădiri şi care nu poate fi restituită, precizând că nu au investit instanţa de fond cu soluţionarea acestei cereri.
Deşi neîncadrate în drept susţinerile reclamanţilor corespund motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispoziţiile acestui text nu sunt incidente în cauză, pentru că hotărârea recurată a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită la notificare în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
În speţă, reclamanţii au fost înştiinţaţi de Prefectura judeţului Vrancea, prin adresa din 14 septembrie 1995 că terenul în suprafaţă de 2400 mp este ocupat abuziv de SC S. SA Focşani, aceştia fiind de altfel îndrumaţi prin adresa din 7 mai 2001 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să notifice în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 persoana juridică deţinătoare în vederea restituirii în natură a terenului.
Cu toate acestea, reclamanţii nu au notificat pe SC S. SA Focşani, aşa cum susţin în recurs şi nici pe SC D.I. SRL Focşani, deţinătoarea actuală a terenului, adresând notificarea nr. 868 din 13 septembrie 2001 Primăriei municipiului Focşani, astfel cum rezultă din referatul întocmit de aceasta.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi, persoane fizice şi juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
Numai că, prin notificare, reclamanţii nu au solicitat stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul a cărui restituire în natură nu este posibilă, aceştia investind instanţa cu o cerere care viza doar restituirea în natură a acestuia.
În consecinţă, se constată că în mod corect Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat.
Cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent nu va fi analizată, întrucât potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Pentru considerentele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.T. şi P.G. împotriva deciziei civile nr. 112/A din 26 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6123/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6297/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
