ICCJ. Decizia nr. 5361/2003. Civil. L 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5361
Dosar nr. 1207/2003
Şedinţa publică din12 decembrie2003
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 4 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost admisă în parte contestaţia formulată de P.T., prin mandatar special P.M., împotriva dispoziţiei nr. 535 din 5 martie 2002 a Primarului municipiului Bacău; au fost anulate art. 1 şi art. 3 din dispoziţia menţionată, stabilindu-se obligarea primarului municipiului Bacău de a emite actele necesare pentru restituirea în natură către contestator a terenului în suprafaţă de 255,55 mp, situat în Bacău,identificat conform raportului de expertiză efectuat de ing. D.L.
S-a mai dispus ca pentru diferenţa de 144,45 mp teren să se stabilească valoarea despăgubirilor, care se vor adăuga la cei 400.000.000 lei solicitaţi pentru construcţia demolată.
Instanţa a reţinut că prin notificarea întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, P.T. a solicitat primarului municipiului Bacău restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 400 mp şi plata de despăgubiri băneşti în cunatum de 400.000.000 lei pentru construcţia demolată abuziv.
Prin dispoziţia menţionată a fost respinsă cererea cu privire la teren, arătându-se că acesta este ocupat cu construcţii şi s-a transcris oferta de acordare a despăgubirilor băneşti la Prefectura Bacău. S-a menţionat că valoarea despăgubirilor solicitate este de 400.000.000 lei, evaluarea finală urmând să fie făcută de comisia anume constituită.
Or, a reţinut în primul rând instanţa, cuantumul total al despăgubirilor solicitate de contestator, în cazul imposibilităţii restituirii în natură a bunului, a fost de 1.008.000.000 lei iar pe de altă parte, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică, o suprafaţă de 255,55 mp teren este liberă şi poate fi retrocedată în natură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Primăria municipiului Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând în esenţă că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât a făcut obiectul unui contract de schimb legal încheiat cu familia B. A fost depus la dosar un exemplar al înscrisului menţionat.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 72 din 4 noiembrie 2002, a respins apelul pârâtei ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-oîn sensul prevederilor art. 304 pct.7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinutîn esenţă că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât a făcut obiectul unui contract de schimb valabil încheiat iar instanţele nu s-au pronunţat asupra acestei apărări care a fost dovedită. S-a mai arătat că există contradicţii evidente între considerentele şi dispozitivul deciziei recurate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că recursul este fondat.
Există în primul rând evidente contradicţii între considerentele (de altfel extrem de sumare) ale deciziei şi între acestea şi soluţia adoptată prin dispozitiv.
Astfel, în debutul succintei motivări, se arată că apelul nu este întemeiat. Imediat după aceea însă, sunt preluate ca valabile mai multe afirmaţii făcute de pârâtă în apel şi care evidenţiază, dimpotrivă, că sunt fondate criticile. Se reţine de către instanaţa de control judiciar că:
- dispoziţia primarului a fost corectă, terenul fiind ocupat de construcţii;
- este legală respingerea cererii de restituire în natură, oferta de acordare a despăgubirilor fiind corect înaintată prefecturii.
Apoi, în dezacord total cu tot ceea ce a arătat anterior, Curtea de apel concluzionează că „soluţia de admitere a contestaţiei este temeinică, situaţie pentru care urmează ca în baza art. 296 C. proc. civ. să respingă apelul ca nefondat".
Este evident că în acest caz sunt pe deplin incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu privire la „motivele contradictorii" cuprinse în hotărârea recurată.
De asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra principalei apărări formulate de pârâtă, susţinută de înscrisuri depuse la dosar, în sensul că aceasta nu mai poate dispune de bunul mobil întrucât l-a înstrăinat valabil printr-un contract de schimb.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 304, pct. 7 şi 10 C. proc. civ., Curtea va admite recursul în baza prevederilor art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., casând Decizia şi trimiţând cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bacău prin primar împotriva deciziei civile nr. 72 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6079/2003. Civil. Intabulare drept de... | ICCJ. Decizia nr. 5952/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
