ICCJ. Decizia nr. 6155/2003. Civil. Litigiu locativ. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6155
Dosar nr. 5122/2003
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 1999 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 544 din 31 decembrie 1998 anexa 1 poziţia nr. 22 emisă de către Primarul municipiului Bistriţa cu privire la încheierea contractului de închiriere pentru apartamentul nr. 22 din imobilul situat în Bistriţa cu S.D.L., întrucât contractul trebuia încheiat cu O.I., îndreptăţit, din punct de vedere legal, să ocupe această locuinţă.
O.I. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu şi a solicitat anularea dispoziţiei nr. 544/1998 emisă de Primarul municipiului Bistriţa.
În motivarea cererii sale a arătat că a fost nominalizat pentru apartamentul în litigiu în anul 1990 şi în consecinţă la finalizarea construcţiei în anul 1998, organul administrativ trebuia să-l invite să încheie contractul de închiriere şi nu să atribuie locuinţa altei persoane.
S.D.L. a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Primarul municipiului Bistriţa solicitând respingerea acţiunii principale şi a cererii de intervenţie formulată de O.I.
Prin sentinţa civilă nr. 15 din 28 aprilie 1999 Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa apreciind că acţiunea reprezintă un litigiu locativ şi nu de contencios administrativ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Încheierea nr. 3593 din 29 octombrie 1999 a admis cererea formulată de către O.I. şi a strămutat soluţionarea cauzei de la Judecătoria Bistriţa la Judecătoria Suceava.
Judecătoria Suceava prin sentinţa civilă nr. 2692 din 29 mai 2000 a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de către reclamant pentru lipsa calităţii procesual active.
A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de O.I. şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 544 din 31 decembrie 1998 emisă de Primarul municipiului Bistriţa.
A respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de către intervenienta S.D.L.
Prin Decizia nr. 4170 din 19 decembrie 2000 Tribunalul Suceava a admis apelurile declarate de către Primăria Bistriţa prin primar şi intervenienta S.D.L., a desfiinţat sentinţa pronunţată de către instanţa de fond şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că prin acţiune reclamantul a solicitat anularea poziţiei nr. 22 din dispoziţia nr. 544/1998, iar instanţa de fond a dispus anularea în totalitate a dispoziţiei mai înainte menţionate acordând astfel mai mult decât s-a solicitat.
Rejudecând cauza, Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 4381 din 10 septembrie 20001 a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de Prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud, pentru lipsa calităţii procesual active.
A admis cererea de intervenţie în interes propriu a lui O.I., a dispus anularea poziţiei nr. 22 din Anexa nr. 1 la Dispoziţia nr. 544/1998 emisă de către Primarul municipiului Bistriţa
A respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de către S.D.L.
A obligat pârâtul şi interveninta în interesul pârâtului să plătească lui O.I., 1.913.000 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Suceava prin Decizia civilă nr. 936 din 17 aprilie 2002 a respins ca nefondate apelurile formulate de către pârât şi intervenienta S.D.L.
Pentru a pronunţa această deciziei instanţa de apel a reţinut, ca şi instanţa de fond, că apartamentul în litigiu i-a fost repartizat intervenientului în nume propriu O.I. în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 5/1973 şi art. 1 din H.C.M. nr. 860/1973, aşa încât el nu mai putea fi redistribuit altei persoane.
S-a reţinut de asemenea că după finalizarea construcţiei, contractul de închiriere trebuia să fie încheiat cu O.I. care era nominalizat pe lista de prioritate de către conducerea unităţii unde acesta era salariat.
Prin Decizia civilă nr. 2908 din 15 octombrie 2002 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile pârâtului şi intervenientei S.D.L. împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel pe care a modificat-o în parte şi a desfiinţat parţial sentinţa civilă nr. 4381 din 10 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava şi în consecinţă:
A respins ca nefondată cererea de intervenţie formulată de O.I.
A admis cererea de intervenţie a lui S.D.L., în sensul că, a menţinut poziţia nr. 22 din Anexa nr. 1 la Dispoziţia nr. 544 din 31 decembrie 1998 emisă de Primarul municipiului Bistriţa.
A menţinut sentinţa cu privire la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulate de către reclamant şi a înlăturat obligarea la plata cheltuielilor de judecată stabilită prin sentinţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut în esenţă că deşi în anul 1990 O.I. a fost nominalizat pentru apartamentul în litigiu, dar întrucât în anul imediat următor acest apartament nu i-a fost repartizat, iar legislaţia care consacra repartizarea locuinţelor proprietate de stat a fost abrogată, la terminarea construcţiei blocului de locuinţe (după 8 ani), în funcţie de noile priorităţi primarul a emis legal dispoziţia nr. 544 (poz. 22 din Anexa 1).
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătoreşti au devenit irevocabile. Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 2908 din 15 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de apel Suceava, considerând că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei de fond şi totodată hotărârea este şi vădit netemeinică.
Se susţine că apartamentul în litigiu a fost atribuit Trustului A.S. Bistriţa iar această unitate, potrivit ordinii de prioritate, l-a nominalizat pe O.I. căruia i s-a făcut înştiinţarea nr. 43 din 8 ianuarie 1991.
Se mai susţine că deşi dispoziţiile legale în vigoare la acea dată prevedeau că beneficiarul căruia i s-a înmânat înştiinţarea trebuie ca în termen de 10 zile de la primirea acestuia să se prezinte la primărie pentru încheierea contractului de închiriere datorită faptului că locuinţa se afla în construcţie iar finalizarea ei s-a produs în anul 1998, O.I. nu a încheiat contractul de închiriere, dar această împrejurare nu-i este imputabilă.
În motivarea recursului în anulare se mai susţine că Primarul municipiului Bistriţa în urma redistribuirii apartamentului după finalizarea construcţiei unei alte instituţii şi a nominalizării de către aceasta a lui S.D.L. a emis dispoziţia nr. 544/1998 (poziţia 22 Anexa 1) în favoarea acesteia, care ulterior a încheiat contractul de închiriere a acestui apartament.
Se precizează că întrucât înştiinţarea făcută către O.I. are caracterul unui act administrativ, atâta vreme cât acesta nu a fost revocat, nu era legal ca apartamentul în litigiu să fie închiriat unei alte persoane.
Pentru aceste motive se solicită ca în temeiul art. 314 C. proc. civ. să fie admis recursul în anulare, să fie casată Decizia criticată şi menţinută hotărârea nr. 396 din 17 aprilie 2002 a Tribunalului Suceava.
Prin adresa nr. 954/C/1950/2004 înregistrat la dosarul cauzei la data de 3 mai 2004 în temeiul art. 3044 C. proc. civ., Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie declară că-şi retrage recursul în anulare.
La termenul de judecată din 4 mai 2004 Curtea a pus în discuţia părţilor această cerere de retragere a recursului în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut şi oral cererea de retragere a recursului în anulare, celelalte părţi din proces, respectiv intervenienta S.D.L. şi Primăria Municipiului Bistriţa prin primar, au solicitat să se ia act de retragerea recursului în anulare iar intervenientul în interes propriu O.I. a lăsat la aprecierea instanţei rezolvarea cererii.
De reţinut în consecinţă că până la încheierea dezbaterilor nici una dintre părţi nu a solicitat continuarea judecării recursului în anulare.
După încheierea dezbaterilor şi rămânerea cauzei în pronunţare, intervenientul O.I. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei întrucât solicită să se dispună continuarea judecării recursului în anulare.
Curtea, prin Încheierea din 4 mai 2004 a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţie cererea formulată de către intervenient după încheierea dezbaterilor în şedinţă publică şi în contradictoriu cu celelalte părţi, fixând termen la data de 9 noiembrie 2004.
Cu privire la cererea formulată de către intervenientul O.I. urmează a reţine:
In conformitate cu prevederile art. 3304 C. proc. civ. (text abrogat prin OG nr. 58 intrat în vigoare la data de 28 august 2003 se stabileşte că „până la încheierea dezbaterilor" Procurorul General îşi poate retrage recursul în anulare şi „în acest caz, părţile din proces pot cere continuarea judecăţii „ recursului în anulare.
Condiţia prevăzută de către acest text atât pentru retragerea recursului în anulare cât şi, evident, pentru cererea pe care celelalte părţi din proces o pot face pentru continuarea judecăţii, era ca aceste manifestări de voinţă să se manifeste până la „închiderea dezbaterilor".
În cazul în speţă numai cererea de retragere a recursului în anulare a fost făcută până la închiderea dezbaterilor, moment la care nici una dintre celelalte părţi nu au solicitat continuarea judecării recursului în anulare.
Cererea de continuare a judecării recursului în anulare a fost făcută de către intervenientul O.I. după închiderea dezbaterilor, în momentul în care cauza rămăsese în pronunţare.
De reţinut că intervenientul fusese asistat de avocat la termenul ( 4 mai 2004) când s-a pus în discuţie cererea de retragere a recursului în anulare.
În această situaţie intervenientul O.I., pentru a putea reveni asupra primei manifestări de voinţă, respectiv că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cererii de renunţare la recursul în anulare şi de a solicita continuarea judecării recursului în anulare, era necesar să invoce şi să dovedească existenţa unui viciu de consimţământ, ceea ce în cauză nu s-a îndeplinit.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a se lua act de retragerea recursului în anulare făcută de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2908 din 15 octombrie 2002 pronunţată de către Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 2908 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4231/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6135/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
