CSJ. Decizia nr. 622/2003. Civil

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr.622/2003

Dosar nr.4052/2001

Şedinţa publică din19 februarie2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1906 din 28 martie 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.

La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant F.S.reprezentat de avocat N.M.şi intimatul-pârât Municipiul Slatina prin Primar reprezentat de consilier juridic T.L.

Procedura completă.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei civile nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secţia civilă.

Avocat N.M.solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate şi menţinerea deciziei nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secţia Civilă. Depune concluzii scrise.

Consilier juridic T.L. solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat.

CURTEA,

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Slatina – sub nr.6607/1998, F.S.din comunaCîrlogeni, judeţul Olt, a chemat în judecată civilă Oraşul Slatina prin Primar, pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri, echivalente cu valoarea terenului de 1162 m.p. – proprietatea sa, ocupat de pârâtă fără titlu prin extindereaCimitirului Strehareţ şi cu valoarea construcţiilor desfiinţate, respectiv o fântînă şi temelie de grajd.

Totodată s-a cerut obligarea pârâtei la stabilirea unui drum de trecere de la gospodăriea sa, întrucât prin ridicarea unui gard de beton în jurul cimitirului, accesul la drumul public i-a fost blocat.

Prin sentinţa civilă nr.7929 din 17 decembrie 1998, Judecătoria Slatina a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului despăgubiri civile în sumă de 6.333.652 lei reprezentând contravaloarea construcţiilor demolate de către pârâtă.

Totodată au fost respinse ca nefondate cererile pentru acordarea contravalorii terenului ocupat de pârâtă şi pentru stabilirea servituţii de trecere.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a stabilit din probele administrate în cauză, că o parte din terenul proprietatea reclamantului a fost ocupată în interes public pentru extinderea Cimitirului Ortodox Strehareţ, prilej cu care pârâta a demolat construcţiile acolo situate, fără plata unei despăgubiri.

Instanţa de fond a socotit însă că acordarea despăgubirilor pentru terenul ocupat nu ar fi justificată, pentru că imobilul nu a fost determinat şi identificat prin probele administrate în cauză.

Totodată s-a apreciat că cererea pentru stabilirea unui drum de trecere în favoarea reclamantului nu ar îndeplini cerinţele legale, întrucât din expertizele efectuate nu ar rezulta că domeniul reclamantului este înfundat dar şi pentru că s-ar crea un important prejudiciu pârâtei care administrează cimitirul în cauză.

Hotărârea de mai sus a fost desfiinţată integral prin Decizia nr.1440 din 5 mai 1999pronunţatădeTribunalulOlt – SecţiaCivilăcaurmare a apelurilor declarate de ambele părţi, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Slatina.

Pentru a decide aşa, instanţa de apel a socotit că respingerea capetelor de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru teren şi stabilirea servituţii de trecere sub cuvânt că terenul nu ar fi fost identificat, echivalează cu nerezolvarea procesului sub aspectul stabilirii situaţiei juridice a terenului.

Rejudecând pricina în limitele fixate prin Decizia de casare după suplimentarea probelor, Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr.3911 din 12 iunie 2000 a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei şi la plata sumei de 110.645.641 lei contravaloarea suprafeţei de teren de 1162 m.p. ocupată de Municipiul Slatina în scopul extinderii cimitirului.

Totodată, pârâta a fost obligată să lase liber accesul reclamantului pe un drum amplasat între cele două cimitire din zonă, cu lungimea de 120 m şi lăţimea de 7,50 mp., prin îndreptarea gardurilor pe o lungime de 7,50 m.

Hotărârea menţionată a fost modificată prin Decizia civilă nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt Slatina care admiţînd apelul pârâtului Municipiul Slatina a respins ca neîntemeiată cererea pentru instituirea servituţii de trecere.

În motivarea soluţiei, instanţa de apel a avut în vedere constatările nemijlocite la faţa locului consemnate prin proces verbal de cercetare locală, în sensul că reclamantul ar avea asigurat accesul la drumul public pe alte căi de trecere existente şi totodată dispoziţiile art.13 din Legea nr.213/1998 privind regimul servituţiilor asupra domeniului public, în conformitate cu care acestea ar fi valabile numai în măsura încare ar fi compatibile cu destinaţia fondurilor afectate.

Decizia instanţei de apel cât şi sentinţa civilă nr.3911 din 16 iunie 2000 pronunţată de Judecătoria Slatina în rejudecare au fost casate prin Decizia nr.1906 din 28 martie 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Civilă ca urmare a admiterii recursului declarat de Municipiul Slatina prin Primar, cu consecinţa respingerii acţiunii introduse de reclamantul F.S.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a constatat că pârâta Primăria Slatina nu are calitate procesuală pasivă.

În argumentarea soluţiei s-a arătat că suprafaţa de teren pe care este amplasat şi terenul în litigiu face parte din domeniul privat al Consiliului Local Slatina, aşa încât Primăria Slatina prin Primar nu ar putea reprezenta Consiliul Local în justiţie.

Împotriva decizie instanţei de recurs, Procurorul general al Parchetului de pe lângăCurtea Supremă de Justiţie, a declarat în temeiul dispoziţiilor art.330 pct.2 C.proc.civ.recursul în anulare de faţă, susţinând că au fost grav încălcate dispoziţiile legale aplicabile, privind calitatea procesuală pasivă nesocotindu-se dispoziţiile art.5 (1) şi 42 (2) din Legea nr.69/1991 republicată, ceea ce a determinat greşita soluţionare a cauzei în fond.

Ca urmare s-a cerut casarea hotărârii atacate şi menţinerea deciziei civile nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt Slatina.

Recursul în anulare se dovedeşte întemeiat.

Pentru a reţine lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Slatina reprezentat prin Primar, instanţa de recurs a considerat că terenul în suprafaţă de 7800 mp. care include şi terenul în litigiu se află în domeniul privat al Consiliului Local şi nu al Primăriei şi căacest fapt ar rezulta din Hotărârea nr.63 din 29 august 1995 prin care Consiluiul Local Slatina a precizat că „terenul se află în evidenţabunurilor din domeniul privat al Consiliului Local".

Atât menţiunile din înscrisul invocat cît şi concluzuia instanţei în acelaşisens sunt potrivnice legii, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art.2,4,5 şi 20 lit.g din Legea nr.69/1991 calitatea de proprietar revine judeţelor, oraşelor, municipiilor şi comunelor ca autorităţi publice cu personalitate juridică şi nu consiliilor locale care suntnumai autorităţi deliberative, cu atribuţii de administrare al domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale proprietare.

Aşa fiind, în raport de obiectul acţiunii, obligată să steaîn proces pentru a răspunde pretenţiilor reclamantuluieste în mod evident Municipiul Slatina reprezentat legal prin Primar, în patrimoniul căruia a fost inclus terenul reclamantului.

În consecinţă recursul în anulare se va admite cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei laCurtea de Apel Craiova în vederea examinării motivelor de recurs vizând netemeinicia deciziei date în instanţa de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.1906 din 28 martie 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi19 februarie2003.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 622/2003. Civil