ICCJ. Decizia nr. 63/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 63
Dosar nr. 2830/2003
Şedinţa publică de la 12 ianuarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2002, reclamantul F.P.D.C. a chemat în judecată pe pârâta Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria municipiului Câmpulung pentru ca în baza Legii nr. 10/2001 să fie obligaţi să-i restituie în natură o suprafaţă de 1 ha situată în Câmpulung, cartier Vişoi şi 2 cuptoare pentru pregătirea varului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că bunurile solicitate provin de la autoarea sa F.E. şi au fost preluate abuziv de stat, astfel că se impune restituirea în natură a acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 196 din 31 octombrie 2002 Tribunalul Argeş, secţia civilă, respins cererea formulată de reclamantul F.P.D.C. împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria municipiului Câmpulung şi intervenientul în nume propriu T.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine pe baza expertizelor tehnice elaborate în cauză, că terenul în litigiu provine de la F.E., care este autoarea reclamantului şi aceasta l-a donat în anul 1981 Primăriei Câmpulung. Primăria a transmis terenul fostei CAP, iar în schimb, a primit aceeaşi suprafaţă pe un alt amplasament.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea 18/1991 şi cum terenul se afla la 1 ianuarie 1990 în proprietatea CAP, el face obiectul procedurii legii fondului funciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel F.P.D.C.
Prin decizia civilă nr. 58/A din 11 aprilie 2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.P.D.C.
Instanţa a hotărât astfel, invocând art. 2 şi art. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în sensul că prin imobile preluate abuziv se înţeleg şi cele donate statului dacă prin hotărâre irevocabilă s-a admis acţiunea în nulitatea actului.
Conform actului autentic de donaţie din 26 decembrie 1981, mama reclamantului a donat Statului imobilul. Donaţie acceptată. Reclamantul nu a cerut constatarea nulităţii actului.
În contra acestei hotărâri, reclamantul F.D.C. a declarat recurs, motivând că actul de donaţie a fost făcut sub imperiul presiunilor exercitate de autorităţile comuniste.
Imobilul în litigiu nu poate să facă obiectul legii fondului funciar, deoarece acesta a fost donat Statului Român şi indiferent cine a dispus de acest teren şi la cine se găseşte în prezent, acesta trebuie restituit reclamantului.
Intervenientul T.G. a depus întâmpinare susţinând că este proprietarul terenului de 1525 mp şi construcţia ridicată cu autorizaţie. Terenul l-a cumpărat cu act autentic de la B.I. împroprietărit la Legea 18/1991. A cerut respingerea recursului declarat de reclamant.
Recursul este întemeiat pentru motivele care urmează:
Potrivit principiilor stabilite prin Normele Metodologice de aplicare, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu alte acte normative speciale anterioare, măsurile reparatorii prevalând asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură sau prin echivalent bunuri care fac obiectul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din lege, printre imobilele preluate abuziv susceptibile de restituire în natură sau prin acordarea măsurilor reparatorii, legiuitorul a înţeles să includă şi imobilele donate statului, în baza unor acte normative speciale sau în orice acte normative speciale sau în orice alt mod, dacă s-a admis printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă acţiunea în anulare.
Pe de o parte, condiţia nu exclude verificarea donaţiei nemijlocit de către organele şi instanţele investite pe cale de excepţie cu privire la validitatea actului juridic invocat, pe de altă parte, nu trebuie să constituie temei pentru înlăturarea fostului proprietar de la beneficiile legislaţiei reparatorii, închizând calea celor îndreptăţiţi prin calificarea restrictivă a cerinţei menţionate ca fiind exclusiv prealabilă.
Or, prin decizia atacată, instanţa de apel care avea de examinat legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe prin prisma şi în limita motivelor de apel care priveau aplicarea greşită a art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi-a motivat soluţia în principal pe inexistenţa unei hotărâri judecătoreşti de anulare a donaţiei, fără să pună acest aspect în discuţia părţilor şi fără să examineze actul de donaţie, în pofida celor învederate chiar de pârâta Primăria Câmpulung privind inexistenţa unei declaraţii autentice de acceptare a donaţiei şi de faptul că donaţia a fost făcută cu sarcini.
Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 în sensul că regimul juridic al terenului ar fi reglementat de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, considerentele instanţei de apel sunt de asemenea greşite, când se constată doar că reclamantul nu ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza acestui din urmă act normativ, ceea ce echivalează cu nemotivarea.
În cauză se impunea aşadar, pe de o parte, examinarea nemijlocită a donaţiei, pe de altă parte, întrucât din înscrisurile şi expertiza efectuată în cauză rezultă, fără echivoc, că terenul s-a aflat în urma unui schimb, la 1 ianuarie 1990 în perimetrul CAP, verificarea valabilităţii schimbului cât şi a atribuirii terenului în litigiu altor persoane fizice şi juridice decât moştenitorul fostului proprietar, în condiţiile în care din probe rezultă fără echivoc că F.P.D.C. a solicitat la rândul său reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
În consecinţă, recursul se va admite şi se vor casa hotărârea atacată precum şi sentinţa instanţei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul F.P.D.C., împotriva deciziei civile nr. 58/A din 11 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 196 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Piteşti, secţia civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6286/2003. Civil. Retrocedare - lg. 33/1994.... → |
|---|
