ICCJ. Decizia nr. 8082/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
-SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ-
Decizia nr. 8082
Dosar nr. 7366/2003
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 februarie 2002 P.A.E., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Primăria comunei Oporelu, să dispună obligarea pârâtei de a-i restitui în natură terenul (arabil şi pădure) astfel cum este individualizat în actul, partaj de ascendent, autentificat sub nr. 6639 din 26 februarie 1940 de fostul Tribunal Ilfov.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul a aparţinut autoarei sale A.D., născută V., iar pârâta, deşi notificată potrivit Legii nr. 10/2001, a refuzat restituirea, motivat de faptul că terenul face obiectul Legii nr. 1/2000.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 663 din 30 aprilie 2002, a respins acţiunea ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanta nu a precizat suprafaţa de teren în legătură cu care a solicitat restituirea în natură şi nici nu a făcut dovada că este moştenitoarea autoarei A.D., născută V., al cărei partaj de ascendent a fost înscris în registrul de transcripţiuni al fostului Tribunal Judeţean Olt, la 6 martie 1940.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova care, prin decizia nr. 147 din 20 iunie 2003 a respins apelul reclamantei, reţinând în esenţă că terenul în litigiu nu face parte din domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta P.E.A. care, susţine în esenţă că legiuitorul a scos din domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, doar acele terenuri asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza legilor fondului funciar, iar nu terenurile agricole şi forestiere în general.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Este adevărat că domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că acoperă şi acele terenuri, din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a legii, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Dacă dispoziţiile art. 8 din lege, în vechea sa redactare, puteau genera controverse sub aspectul categoriei de folosinţă a terenurilor ce pot fi solicitate şi în baza Legii nr. 10/2001, în măsura în care nu s-a obţinut restituirea, urmare procedurii instituită prin legile fondului funciar, textul, în redactarea actuală dată prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005, dispune fără echivoc că, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării.
Or, din actele cauzei, rezultă că terenul în litigiu, arabil şi pădure, a cărui suprafaţă reclamanta nici nu a putut-o preciza, se află în extravilanul comunei Oporelu, judeţul Olt, şi aparţine domeniului de reglementare al legilor fondului funciar.
Aşa fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.E.A. împotriva deciziei nr. 147 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8129/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7997/2003. Civil → |
|---|
