ICCJ. Decizia nr. 7997/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7997
Dosar nr. 8114/2003
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamanta Ţ.D. născută F., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Roşia Montană s-a solicitat:
- anularea dispoziţiei nr. 159 din 25 februarie 2003 emisă de pârât;
- să se constate preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului situat în Roşia Montană compus din instalaţia de şteampuri pe apă cu 9 săgeţi şi a contravalorii a 12 săgeţi din instalaţia şteampuri cu motor, înscrise în C.F. nr. 600 Roşia Montană nr.top 185/1 distruse ca efect al naţionalizării potrivit Legii nr. 119/1948.
- acordarea despăgubirilor în bani de aproximativ 1,500 kg. Aur a contravalorii instalaţiei de şteampuri pe apă cu 9 săgeţi şi în valoare de 1 kg. aur a contravalorii a 12 săgeţi din instalaţia şteampuri cu motor, prin acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital care să acopere această valoare.
- acordarea folosului de tras pentru acestea din 1948 până în prezent.
- obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 322 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Alba a admis în parte contestaţia, a constatat preluarea abuzivă, fără titlu, de către Statul Român a instalaţiei de prelucrare a minereului (şteampuri) înscrisă în C.F. 600 Roşia Montană nr.top 185/1, a anulat dispoziţia atacată şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent. Celelalte capete de cerere au fost respinse.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că antecesorii reclamantei au deţinut în proprietate, conform evidenţelor de C.F., o instalaţie de prelucrare a minereurilor care a fost supusă naţionalizării în temeiul Legii nr. 119/1948.
În condiţiile în care art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 arată expres că imobilele naţionalizate sunt considerate imobile preluate abuziv, instanţa de fond a concluzionat că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent, în temeiul art. 24 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, decizia contestată fiind nelegală.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta şi pârâtul.
În motivarea apelului reclamantei se susţine că instalaţiile de prelucrare a minereului au fost bunuri imobile prin încorporare, iar preluarea şi distrugerea lor s-a produs ca efect al naţionalizării, ceea ce impune acordarea de măsuri reparatorii, inclusiv despăgubiri pentru nefuncţionarea acestor utilaje timp de 53 ani.
Pârâtul, în dezvoltarea motivelor de apel a arătat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) din legea naţionalizării deoarece instalaţiile preluate de stat nu au servit la activitatea unei întreprinderi naţionalizate. Instalaţia de şteampuri fiind un imobil prin destinaţie, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanta nefiind îndreptăţită la despăgubiri pentru că nu a făcut dovada existenţei faptice a acesteia.
Prin decizia civilă nr. 460A din 4 decembrie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de reclamantă, a admis apelul pârâtului şi a modificat sentinţa apelată în sensul respingerii în întregime a acţiunii.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada că antecesorii săi au fost proprietarii instalaţiei înscrise în C.F. 600 Roşia Montană nr. top 185/1.
Prin dispoziţia nr. 159 din 22 mai 2003 a fost respinsă cererea reclamantei pentru acordarea de despăgubiri. Dispoziţia nr. 159 a fost emisă legal.
În temeiul Legii nr. 119/1948 au fost naţionalizate toate bogăţiile subsolului care nu aparţineau statului şi întreprinderile de extracţie şi prelucrare a minereurilor de fier, aur şi argint etc. Întrucât instalaţia de şteampuri era o instalaţie ce servea permanent unei întreprinderi naţionalizate, aceasta a fost supusă naţionalizării, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Legal s-a reţinut şi că instalaţia de şteampuri a fost preluată abuziv în baza Legii nr. 119/1948.
Cu toate acestea reclamanta nu este îndreptăţită la despăgubiri deoarece în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 defineşte noţiune de imobil în sensul legii, arătându-se că ea cuprinde atât bunurile imobile prin natura lor, cât şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare. În speţă, instalaţia de şteampuri a fost în mod eronat calificată de instanţa de fond ca fiind un imobil prin natura lui. În realitate, potrivit dispoziţiilor art. 468 C. civ. instalaţia a avut caracterul unui bun mobil prin natura sa, dar care a devenit accesoriu unui imobil ca urmare a voinţei proprietarului.
De altfel şi reclamanta în motivarea apelului a susţinut că instalaţia este un bun mobil prin încorporare.
Situaţia juridică a bunurilor imobile prin destinaţie (utilajele şi instalaţiile) a fost reglementată de dispoziţiile alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 10/2001. În speţă, reclamanta nu poate beneficia de măsurile reparatorii întrucât nu a făcut dovada preluării efective a instalaţiei de şteampuri şi a existenţei sale în prezent. În motivarea apelului chiar a arătat că aceasta a fost distrusă. Ca atare, în mod nelegal instanţa de fond a anulat dispoziţia nr. 159/2003.
Întrucât reclamanta nu este îndreptăţită la despăgubiri nu poate primi nici beneficiul nerealizat prin nefolosirea acestui bun.
În ce priveşte terenul pe care era amplasată instalaţia de şteampuri, acesta nu a ieşit niciodată din proprietatea reclamantei, nefăcând obiectul naţionalizării.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- este irelevantă existenţa instalaţiei de şteampuri la data naţionalizării atât timp cât aceasta figurează înscrisă în C.F.
- având în vedere că instalaţia devenită bun imobil prin încorporare a fost distrusă ca efect al Legii nr. 119/1948 se impune acordarea de măsuri reparatori.
- dreptul la acordarea măsurilor reparatorii este prevăzut şi de dispoziţiile art. 11 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 care arată că în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate total sau parţial, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate se acordă măsuri reparatorii în echivalent
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului s-a constatat că instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de apărare invocate de reclamanta-recurentă. În motivarea recursului nu se arată care este dovada hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
Referitor la critica privind acordarea despăgubirilor pentru instalaţia de şteampuri se constată că instanţa de apel a aplicat corect art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevede că măsurile reparatorii se dispun pentru instalaţiile şi utilajele preluate de stat sau alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Întrucât textul citat dispune ca bunurile respective să fie cele preluate odată cu imobilul şi să existe fizic la unitatea notificată, aceasta fiind, de altfel, semnificaţia termenilor „înlocuite sau distruse” şi cum reclamanta nu a făcut dovada, prin orice mijloc de probă, a existenţei instalaţiei, decizia criticată se priveşte ca legală.
De asemenea, corect s-a reţinut că terenul pe care era amplasată instalaţia de şteampuri nu a făcut obiectul naţionalizării.
Nici una din instanţele care au instrumentat cauza în fond şi apel nu a observat că pârâtul Primarul Comunei Roşia Montană a depus în setul de acte care a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 159/2003, contestată de recurentă, un contract de vânzare cumpărare din data de 4 iunie 1944 (fila 16 a dosarului de fond) prin care autorii recurentei, F.D. şi soţia sa B.L. au înstrăinat soţilor R.I. şi M. născută J.M. imobilul cuprins în C.F. 600 Roşia Montană cu nr.top 185/1, loc stâncos cu o roată de şteampuri cu 9 săgeţi şi crom împreună cu dreptul de apă aferent. Dreptul de proprietate al cumpărătorilor a fost întabulat la data de 19 septembrie 1944.
Ca atare, la data naţionalizării, 1948, terenul pe care era amplasată instalaţia de şteampuri nu se mai afla în proprietatea autorilor recurentei, astfel încât aceasta nu este persoana îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001 să solicite măsurile reparatorii.
Având în vedere aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Ţ.(F.)D. împotriva deciziei civile nr. 460A din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8082/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 710/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
