ICCJ. Decizia nr. 6481/2003. Civil. Declarare abandon. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6481
Dosar nr. 3911/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 510 din 11 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Buzău a fost admisă acţiunea formulată de Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului Buzău în contradictoriu cu Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Căneşti, judeţul Buzău şi pârâţii B.D.N. şi M.V.E.; a fost declarat abandonat minorul B.M.R., născut la 28 martie 2000 şi s-a delegat exerciţiul drepturilor părinteşti cu privire la acesta Comisiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului Buzău.
Instanţa a reţinut că părinţii minorului s-au despărţit în fapt, nici unul dintre ei neavând posibilităţi materiale şi neasumându-şi responsabilitatea creşterii lui. Din acest motiv copilul a fost instituţionalizat la data de 16 ianuarie 2001, moment de la care părinţii nu l-au mai vizitat, dezinteresându-se complet de el, astfel încât sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1993.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul B.D.N., arătând că doreşte să se ocupe de creşterea şi educarea minorului după ce se va libera din executarea unei pedepse privative de libertate aplicată pentru furt calificat.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 76 din 7 aprilie 2003 a respins apelul, reţinând că sentinţa este legală şi temeinică, iar măsura luată este în interesul minorului. S-a mai stabilit că nici înainte de începerea executării pedepsei apelantul-pârât nu s-a preocupat de copil iar în prezent nici unul dintre părinţi nu poate şi nu are mijloace să-l crească, mama pârâtă fiind fără venituri şi având mai mulţi minori în întreţinere.
Împotriva hotărârilor a declarat recurs nemotivat în drept, din penitenciarul Ploieşti, pârâtul B.D.N., arătând că după executarea pedepsei doreşte să se ocupe de minor.
Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului Buzău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Pârâta M.V.E., printr-un memoriu a arătat că mai are doi copii, de 6 şi respectiv 1 an, în întreţinere iar tatăl nu s-a ocupat niciodată de minorul M.R.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Ambele instanţe au reţinut în mod corect, pe baza probatoriilor administrate, că minorul a fost abandonat de părinţi iar în prezent nici unul dintre ei nu îi poate asigura condiţii minime de îngrijire, creştere şi educare. În acest context, declararea abandonului şi exercitarea drepturilor părinteşti de către Comisia pentru Protecţia Drepturilor Copilului apar ca măsuri în interesul minorului, adecvate situaţiei de fapt şi este necesar să fie păstrate.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B.D.N. împotriva deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6485/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6482/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
