ICCJ. Decizia nr. 6484/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6484
Dosar nr. 6553/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 125 din 3 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Olt a fost admisă contestaţia formulată de reclamantele P.M., D.G. şi P.V. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Agricolă D. Corabia, dispunându-se obligarea acesteia să restituie în natură imobilele situate în Corabia, jud. Olt, şi anume teren în suprafaţă de 2783 mp, pe care se află o casă şi mai multe anexe gospodăreşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că:
- reclamantele sunt moştenitoarele proprietarului iniţial al imobilului, defunctul N.Ş.;
- acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 676 din 11 octombrie 1958 a Tribunalului raional Corabia la o pedeapsă de 7 ani închisoare, dispunându-se şi confiscarea averii; faptele sale au avut un pronunţat caracter politic, fiind îndreptate împotriva regimului comunist;
- unitatea deţinătoare a refuzat să răspundă în termen legal notificării, astfel încât sunt incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de pârâtă şi prin care se susţinea în esenţă că instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, a fost respins, cu o motivare similară celei din sentinţă, prin Decizia civilă nr. 133 din 6 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susţinând în esenţă că autorul reclamanţilor nu a fost condamnat pentru o infracţiunea politică, ci pentru o faptă de drept comun iar sentinţa penală, prin care s-a dispus şi confiscarea averii, nu a fost niciodată desfiinţată pe căile prevăzute de lege.
Recursul este fondat.
O simplă lectură a sentinţei penale de condamnare a autorului reclamantelor atestă fără putinţă de tăgadă că în sarcina sa a fost reţinută infracţiunea de înşelăciune cu prilejul încheierii unor contracte, el însuşindu-şi în mod nelegal mai multe sume de bani ca avans spre decontare. Este extrem de greu de considerat, aşa cum au făcut tribunalul şi Curtea de apel, că în acest mod autorul reclamantelor a înţeles să lupte împotriva regimului comunist iar fapta sa ar avea un caracter politic.
Această sentinţă penală nu a fost niciodată desfiinţată. Dimpotrivă, prin sentinţa civilă nr. 1094 din 2 iulie 1998 a Judecătoriei Corabia, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că trecerea imobilului în proprietatea statului nu poate fi considerată abuzivă, ea făcându-se cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul acela.
În consecinţă, concluzia instanţelor în sensul că imobilul în litigiu face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi supuse restituirii este evident greşit.
Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele hotărârii şi pe fond va respinge ca neîntemeiată contestaţia reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC D. Corabia.
Casează Decizia nr. 133 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Corabia, precum şi sentinţa civilă nr. 125 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Olt şi pe fond respinge contestaţia formulată de reclamantele D.G., P.M. şi P.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6508/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6485/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
