CSJ. Decizia nr. 660/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.660
DOSAR NR.5200/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
La data de22 ianuarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.I.şi pârâţii: Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, prin Primar, pentru Statul Român, C.A..şi C.D.împotrivadeciziei nr.154 din 12 iulie 2001 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 22 ianuarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat succesiv la 5 februarie şi 19 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 august 1998 reclamantul C.I.a chemat în judecată Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea titlului şi a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului în temeiul Decretului nr.92/1950 cu privire la imobilul din CF Cluj nr.top.168 A + 1 constând în casă din cărămidă şi piatră cu 7 camere, 3 bucătării, dependinţe şi curte, situat în Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12; să se constate nulitatea actului de partaj realizat de pârâtul Statul Român cu privire la imobilul mai susmenţionat, prin formarea a două parcele, cu nr.top.nou 168/1 şi 168/2 şi înscriscu CF cu nr.833/1997; să se dispună rectificarea intabulării din CF 1666 Cluj, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi a partajului realizat şi înscrierea dreptului de proprietate al foştilor proprietari C.I.şi C.P..
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilul înscris în CF 1666 Cluj a aparţinut unchiului şi mătuşii – C.I.şi C.P., al căror unic moştenitor este, bunul fiind naţionalizat şi preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr.92/1950, cu încălcarea art.II din acest act normativ, deoarece proprietarii tabulari erau exceptaţi de la naţionalizare, C.I.fiind la data naţionalizării funcţionar, iar soţia acestuia, C.P., casnică.
La 23 mai 2000 reclamantul C.I.şi-a completat acţiunea introductivă de instanţă în sensul că a chemat în judecată şi pe pârâţii C.A.., F.S., F.I.şi " C." SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare pe care pârâţii le-au încheiat cu privire la apartamentele nr.2 şi 3 situate în imobilul din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12.
În motivarea cererii completatoare, reclamantul a susţinut că, după apariţia Legii nr.112/1995, în calitate de succesor al defuncţilor C.I.şi C.P. a formulat cerere de restituire în natură a imobilului din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12 şi cu încălcarea art.9 din menţionata lege, apartamentele nr.2 şi 3 au fost vândute pârâţilor (foşti chiriaşi) mai înainte de soluţionarea definitivă a cererii de restituire în natură. Vânzarea unei părţi din imobil către pârâta C.A..s-a făcut cu încălcarea legii, pentru că pârâta nu a locuit în apartamentul vândut, pe care l-a închiriat ori înstrăinat unei societăţi comerciale.
La 10 noiembrie 2000, reclamantul C.I.a formulat onouă cerere de completare a acţiunii şi a chemat în judecată pe pârâtul C.D.I., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.33069/18 februarie 1997 încheiat între C.M.,antecesoarea pârâtului şi " C." SA, pentru apartamentul nr.1 al imobilului din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12.
La data de 19 februarie 1999, numiţii P.M.şi B.P.L.au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, pentru ca, în contradictoriu cu reclamantul C.I.şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, să se constate nulitatea absolută a actelor de trecere în proprietatea statului, în baza Decretului nr.92/1950, a următoarelor:imobilul din Cluj Napoca, str.David Francisc nr.12, înscris în CF 1666 Cluj, nr.top.168 şi a actului de partaj privind acest imobil; imobilul situat în Cluj-Napoca, Piaţa Mihai Viteazul nr.14 înscris în CF 1743, nr.top.689/2; imobilul situat în Cluj-Napoca, str.Dogarilor nr.6, înscris în CF 3635 nr.top.749. S-a mai cerut restabilirea situaţiei anterioare decarte funciară.
În motivarea cererii,, intervenienţii au arătat că, alături de reclamantul C.I., sunt moştenitorii defunctei C.P.. Reclamantul este nepot de frate al defunctului C.I., proprietar de carte funciară asupra imobilelor menţionate în cererea deintervenţie, alături de soţia sa C.P.. Între cei doi proprietari de carte funciară s-au încheiat testamente reciproce pentru a exclude de lasuccesiunea lor colateralii privilegiaţi, primul care a decedat fiind C.I., succesor fiind soţia supravieţuitoare, care a testat la 25 aprilie 1980 nepotului defrate a defunctului soţ imobilul din Becaş, înscris în CF 8367 Cluj nr.top.13742.
Pentru celelalte imobile, susţin intervenienţii, au aceleaşi drepturi ca şi reclamantul deoarece sunt moştenitori ai defunctei C.P., P.M.în calitate de nepoată de frate, iar B.P.L.în calitate de strănepot de frate.
Prin întâmpinarea din 8 aprilie 1999 reclamantul C.I.a cerut respingerea cererii de intervenţie cu motivarea că în dosarul succesoral nr.2886/1988 s-a dezbătut succesiunea defuncţilor C.I.şi C.P., că s-a emis un certificat de moştenitor în care sunt menţionaţi ca succesori reclamantul şi fiica acestuia C.M.I. şi cât timp certificatul de moştenitor nu a fost anulat, intervenienţii nu au vocaţie succesorală şi nici calitatea de moştenitori ai celor doi defuncţi.
Investit iniţial cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj-Secţia civilă, prin sentinţa nr.165 din 30 aprilie 1999, a respins ca nefondate acţiunea introductivă de instanţă şi cererea de intervenţie, soluţie infirmată de Curtea de Apel Cluj-Secţia civilă, care, prin Decizia nr.43 din 7 martie 2000, a admis apelurile declarate de reclamant şi intervenienţi, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a hotărât reluarea judecăţii.
Tribunalul Cluj – Secţia civilă, prin sentinţa nr.670 din 8 decembrie 2000, a admis acţiunea principală, astfel cum a fost precizată şi completată formulată de reclamantul C.I.şi a constatat nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12. S-a dispus rectificarea CF nr.1666 Cluj-Napoca nr.top.168 în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi reintabularea dreptului de proprietate al foştilor proprietari C.I.şi soţia, născută B.P..
S-a constatat nulitatea absolută a actului de partaj realizat de Statul Român cu privire la imobil prin formarea adouă parcele noi cu nr.top.168/1 şi 168/2 şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
A fost obligat Statul Român să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12.
Au fost declarate nule absolut contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul în litigiu, cu nr.33069/18 februarie 1997 de către C.M., cu nr.33268/25 februarie 1997 de către F.S. şi cu nr.31295/27 noiembrie 1996 de către C.A...
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de P.M.şi B.P..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut şi motivat că potrivit cărţii funciare 1666 Cluj nr.top. iniţial 168asupra imobilului din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12 a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea lui C.I.şi C.P., iar ulterior, asupra aceluiaşi bun s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român cu titlu de naţionalizare, pentru ca în anul 1997 numărul topografic iniţial să fie dezmembratîn două numere noi.
Prin trei contracte de vânzare-cumpărare imobilul a fost vândutfoştilor chiriaşi C.M., succedată în proces depârâtul C.D.Ioan, F.S., F.I.şi C.A...
Prin certificatul de moştenitor nr.2086/3 noiembrie 1988, emis în dosarul succesoral nr.2886/1998 s-a dezbătutsuccesiuneadefuncţilor C.P. şi C.I., constatându-se că au calitatea de moştenitori reclamantul C.I.şi numita C.M.I., în cotă de ½ parte fiecare, în calitate de legatari cu titlu universal.
Decretul de naţionalizare a fost aplicat nelegal deoarece nu s-a probat că imobilul a fost închiriat în scopul obţinerii de venituri, iar pe de altă parte proprietarii tabulari făceau parte din categorii sociale exceptate de la naţionalizare.
În temeiul art.12 din HGR. nr.11/1997 tribunalul a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate depârâţi cu privire la imobilul în litigiu, fără ca instanţa să stabileascăcare a fost cauzade nulitate a fiecărui contract în parte.
Cererea de intervenţie principală a fost respinsă cu motivarea că prin certificatul de moştenitor nr.2086/1998 s-a constatat că au calitatea de succesori doar reclamantul C.I.şi numita C.M.I. şi câtă vreme certificatul nu a fost anulat, tribunalul a apreciat că intervenienţii nu pot justifica calitatea de moştenitori ai defuncţilor proprietari tabulari.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de intervenienţii P.M.şi B.P.a fost admis de Curtea de Apel Cluj- Secţia civilă, care, prin Decizia nr.154 din 12 iulie 2001, a schimbat în parte hotărârea tribunalului în sensul că a admis în parte şi cererea de intervenţie constatând nelegalitateaactului de naţionalizare a cotei de ½ parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, fostă str.Dogarilor nr.3, înscris în CF 3635 Cluj, top.749. A fost respinsă "cererea privind imobilul cu nr.top.689/2 din CF 1743 proprietate a Statului Român, precum şi petitele pentru rectificarea CF şi restabilirea situaţiei anterioare de CF a acestor două imobile".
De asemenea, alături de acţiunea introductivă formulată de reclamantul C.I.,s-a admis şi cererea de intervenţie formulată de P.M.şi B.P. cu privire lanelegalitatea actului de naţionalizare a imobilului din CF 1666 Cluj, rectificarea CF, restabilirea situaţiei anterioare, recunoaşterea dreptului de proprietate şi nulitatea actelor de înstrăinare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, C.A.., C.D., F.S. şi F.I..
Cu referire la apelul intervenienţilor, instanţa a reţinut că problema calităţii procesuale active a fost invocată şi lămurită încă din primul ciclu procesual, "nefiind obligatoriu ca aceştia să-şi probeze calitatea prin prezentarea certificatului de moştenitor". S-a mai motivat că " drepturile succesorale ale reclamantului şi intervenienţilor asupra averii imobiliare, îndreptăţirea unuia sau altora asupra culegerii moştenirii nu constituie obiectul judecăţii prezente…. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-aprobat existenţa unui legat universal în favoarea reclamantului, ci numai a unuia cu titlu particular".
Cu privire la apelurile pârâţilor, instanţa a apreciat că nu au încheiat actele de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu bună-credinţă, din contră, în conivenţă cu Consiliul Local Cluj-Napoca şi S.C. " C." SA, au recurs la cumpărarea unui bun care nu era disponibil vânzării conform art.9 din Legea nr.112/1995, iar "încheierea actelor de înstrăinare în frauda dreptului prioritar al urmaşilor la reparaţiune nu reprezintă altceva decât o operaţiune speculativă sancţionată cu nulitatea pe temeiul dispoziţiilor art.966 C.civ.".
Împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs atât reclamantul C.I., cât şi pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, C.A..şi C.D..
În recursul declarat reclamantul C.I.formulează următoarele critici: hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art.888 C.civ., reclamantul fiind instituit legatar universal de defuncta C.P. şi, cât timp intervenienţii nu au cerut anularea certificatului de moştenitor prin care s-a stabilit această calitate, prevederile art.888 C.civ. sunt pe deplin aplicabile; existenţa legatului universal, înlătură de la succesiune alţi moştenitori, aceasta rezultând în voinţa testatorului – mătuşa intervenienţilor; susţine reclamantul că " stabilirea calităţii de legatar universal s-a făcut în baza unui testament, a cărui exemplar nu-l mai posed fiind depus la dosarul succesoral şi nu în baza testamentului cu titlu particular autentificat sub nr.2803/1980. Diferenţele dintre cele două testamente erau evidente, atât cât priveşte persoanele beneficiare cât şi întinderea drepturilor"; reclamantul critică soluţia din apel, prin care s-a recunoscut intervenienţilor dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul din Cluj-Napoca, str.Dogarilor nr.3, imobil care nu mai există, construcţia fiind demolată în urmă cu 30 de ani, iar pe teren s-au construit blocuri de locuinţe; este criticată soluţia din apel şi cu referire la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca critică soluţiile adoptate în cauză, deoarece imobilul din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12 a fost preluat cu titlu valabil, întrucât s-au respectat dispoziţiile legale cuprinse în art.I şi II din Decretul nr.92/1995, iar antecesorii reclamantului şi ai intervenienţilor s-au încadrat în "categoria exploatatorilor de imobile", figurând în anexa decretului cu un număr de patru bunuri nemişcătoare; acţiunea reclamantului urmează a fi respinsă, deoarece acesta a făcutuz de prevederile Legii nr.112/1995, primind măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ; contractelede vânzare-cumpărare au fost încheiate de foştii chiriaşi cu respectarea legii deoarece la data încheierii actelor nu era promovată şi nici notată în CF vreo acţiune în revendicarea bunului sau în constatareanulităţii titlului statului, cumpărătorii fiind la adăpostul prevederilor art.33 din Legea nr.115/1938 şi art.46 din Legea nr.10/2001.
Pârâta C.A..susţine în recursul pe care l-a declarat, că imobilul din Cluj-Napoca str.David Francisc nr.12 nu poate fi restituit reclamantului, deoarece a trecut în proprietatea statului cu titlu, "antecesorii reclamanţilor încadrându-se în categoria exploatatorilor de imobile", iar "prin Decretul nr.92/1950 din proprietatea numitului C.I.s-au naţionalizat un număr de cinci imobile"; în privinţa luiC.P. s-au aplicat corect prevederile art.V din Decretul nr.92/1950; greşit a fost soluţionată acţiunea în nulitate promovată de reclamant întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea legii, la data cumpărării recurenta nu a fost notificată de existenţa unei cereri de retrocedare şi nici nu a existat o conivenţă frauduloasă ori speculativă referitoare la dobândirea proprietăţii apartamentului.
Pârâtul C.D.reproşează instanţelor că au nesocotit probele administrate în cauză şi că au ignorat buna-credinţăa antecesoarei recurentului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare la care fac trimitere prevederile art.46 din Legea nr.10/2001.
Recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele care succed:
Reclamantul C.I.a investit în cauză instanţele judecătoreşti cu o acţiune, completată şi precizată ulterior, prin intermediul căreia a revendicat imobilul situat în Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12, naţionalizat în baza Decretului nr.92/1950, a solicitat nulitatea partajului efectuat de stat după preluareaimobilului de către acesta şi a invocat nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate de foştii chiriaşi privitor la imobil. Întrucât nemişcătorul nu a fostdobândit în nume propriu, reclamantul a susţinut că este unicul moştenitor al proprietarei tabulare C.P., în favoarea căruia a testat soţul acesteia – C.I.– celălalt proprietar tabular -, şi că în privinţa reclamantului devoluţiuneaeste testamentară.
La rândul lor P.M.şi B.P.au revendicat prin intermediul cererii de intervenţie, alături de imobilul solicitat şi de reclamant, un număr de alte două imobile ce au aparţinut aceloraşi proprietari tabulari C.I.şi C.P., de această dată intervenienţii invocând devoluţiunea legală faţă de C.P., în calitatea lor de nepoată de frate, respectiv, de strănepot de frate.
Din această perspectivă, instanţele nu au fost preocupate dea analiza, pe bază de dovezi fără echivoc, cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului, respectiv între aceea a intervenienţilor şi persoana care este titulară a dreptului de proprietate în raportul juridic dedus judecăţii.
Astfel, ambele instanţe au socotit că reclamantul se legitimează procesual activ în privinţa calităţii de succesor al proprietarilor tabulari cu testamentul autentificat sub nr.2803/25 aprilie 1980 (fila 6 dosar judecătorie) şi cu certificatul de moştenitor nr.2086/3 noiembrie 1988 emis de fostul notariat de Stat Cluj în dosarul nr.2886/1988 (fila 18 acelaşi dosar). Or, din analiza ambelor înscrisuri rezultă că reclamantul a primit prin acel testament un legat cu titlu particular, respectiv o cotă ideală din imobilul situat în Cluj-Napoca, str.Colonia Lecaş, deci un alt bun decât cel revendicat în justiţie şi întrucât obiectul legatului a fost un lucru individual determinat, el nu putea conferi vocaţie decât pentru bunul singular testat (ut singuli).
Deşi în tot cursul procesului reclamantul a afirmat că are vocaţie succesorală la întreaga avere a defuncţilor proprietari tabulari C.I.şi C.P., numai în recurs s-a depus testamentul autentificat sub nr.5798/11 august 1981 de Notariatul de Stat Judeţean Cluj prin care a fost instituit legatar universal, alături de C.M., de către defuncta C.P.. De aceea, urmare a admiterii recursurilor, în rejudecare, se va verifica, pe bază de dovezi, dacă reclamantul a valorificat acest testament în termenele şi condiţiile prevăzute de lege şi se va solicita depunerea certificatului de moştenitor nr.178/1984 al Notariatului de Stat Cluj întrucât din cuprinsul certificatului de moştenitor nr.2086/9 martie 1988 – exibat iniţial de reclamant, rezultă că acestadin urmă reprezintă doar unul suplimentar faţă de certificatul de moştenitor nr.178/1984.
Întrucât atât acţiunea reclamantului în revendicare cât şi aceea în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foştii chiriaşi sunt acţiuni în realizare, reale şi petitorii, prin care seurmăreşte valorificarea unui drept de proprietate dobândit prin succesiune, urmează ca în rejudecare să se verifice dacă reclamantul, iniţiind singur acţiunile, a respectat regula unanimităţii, având în vedere că beneficiară a legatelor a fost, în măsură egală cu reclamantul, şi numita C.M.I., aspect ce are prevalenţă, dar omis a fi observat şi analizat de cele două instanţe.
Legat de exerciţiul acţiunii în revendicare formulată de reclamantul C.I.este de observat că la fila 14 dosar apel se află Hotărârea nr.156/29 noiembrie 1999 a Comisiei judeţene Cluj pentru aplicarea Legii nr.112/1995 prin care reclamantului i s-aacordat, urmare a cererii şi actelor depuse de acesta, suma de 328.813.272 lei cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12. Aşa fiind, în rejudecare, instanţa de trimitere urmează a analiza, pe bază de dovezi, dacă această hotărâre este ori nu definitivă (fie prin neexercitarea plângerii, fie prin respingerea acestei căi de atac), iar în caz afirmativ, se va decide dacă reclamantul are deschisă şi calea restituirii în natură a bunului imobil pentru care I s-au acordat deja măsuri reparatorii conform legii.
Instanţele nu au lămurit nici aspectul privind legitimarea procesual activă a intervenienţilor P.M.şi B.P.. În proces, aceştia au susţinut că sunt moştenitorii legali ai defunctei C.P. în calitate de nepoată de frate şi strănepot de frate, cu alte cuvinte au invocat devoluţiunea legală, astfel că, în lipsa certificatelor de moştenitor, proba cu actele de stare civilă efectuată de intervenienţi, este total insuficientă. Astfel, nu s-a dovedit dacă şi în ce condiţii fratele autoarei C.P., numitul B.R., a acceptat şi a dobândit succesiunea sorei, pentru ca apoi să se demonstreze că intervenienta a acceptat succesiuneatatălui său, iar intervenientul succesiunea bunicului. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin testamentele reciproce încheiate între defuncţii C.I.şi C.P. se susţine că s-aurmărit tocmai înlăturarea de la moştenire a colateralilor privilegiaţi, unul dintre aceştia fiind B.R.,autorul comun al intervenienţilor.
Faţă de cele ce preced, recursurile reclamantului şi ale pârâţilor vor fi admise, vor fi casate hotărârile pronunţate în cel de al doilea ciclu procesual, judecata urmând a fi reluatăla Judecătoria Cluj-Napoca, competentă conform art.725 alin.2, teza a II a C.proc.civ., atât pentru lămurirea chestiunilor cercetate în cuprinsul prezentei decizii, cât şi pentru a se analiza, sub formă de apărări, celelalte susţineri efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul C.I.precum şi de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, C.A. şi C.D.împotriva deciziei nr.154 din 12 iulie 2001 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr.670 din 8 decembrie 2000 a Tribunalului Cluj, Secţia civilă şi trimite cauza , pentru rejudecare la Judecătoria Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 667/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 479/2003. Civil. Rectificare c.f. Recurs → |
|---|
