ICCJ. Decizia nr. 6885/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6885
Dosar nr. 4275/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 8550 din 24 septembrie 2002, Z.M., ş.a. salariaţi în funcţiile de judecători şi personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Petroşani, au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru a fi obligaţi să le restituie la valoarea actualizată sumele reţinute nedatorat, în procent de 7% din veniturile salariale lunare în perioada 8 mai 1999–28 martie 2001, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate.
În susţinerea acţiunii s-a pretins în esenţă că în condiţiile garantării gratuităţii medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti în conformitate cu Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi ale HG 409/1998, reţinerea contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.
Reclamanţii au invocat totodată neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 145/1997 până la modificarea legislaţiei speciale în domeniu prin Legea nr. 118/2001.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 1850 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Hunedoara să plătească reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate calculate în procent de 7% lunar pentru fiecare, pe timpul cuprins între 1 ianuarie 2000–31 martie 2001, dispunând totodată reactualizarea sumelor datorate cu acest titlu prin aplicarea coeficientului de inflaţie, până la data achitării lor efective şi integrale.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a socotit că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data efectuării reţinerilor pentru asigurările de sănătate, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorităţii judecătoreşti precum şi celelalte persoane arătate expres în lege, beneficiau în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, fără plata vreunor sume de bani destinate fondului de asigurări sociale.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, care pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept a respins recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi de Tribunalul Hunedoara prin Decizia nr. 232 din 3 februarie 2003.
Invocând încălcarea esenţială a legii, cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului dintre părţi, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale, recursul în anulare de faţă, solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin recursul în anulare s-a arătat astfel ca instanţele au nesocotit prevederile Legii 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care prevăd expres care sunt personale scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, cât şi cele cuprinse în Normele Comune nr. 318 PB/64/80 FC/1999 emise de Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în aplicarea HG nr. 409/1998 referitoare la condiţiile de acordare a asistenţei medicale gratuite pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrii de familie ai acestora.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 alin. (2) din legea menţionată, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini ori apatrizii care au reşedinţa în România sunt obligaţi să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume 7% din venitul brut.
De la normele legale cu aplicabilitate generală mai sus menţionate, prin dispoziţiile art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost explicit şi limitativ exceptate persoanele care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei, precum şi cele scutite temporar de plata contribuţiei, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în calitate de magistraţi sau personal auxiliar de specialitate în cadrul autorităţii judecătoreşti.
Dealtfel, acest fapt rezultă şi din cele convenite cu putere obligatorie în domeniu între Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin „Normele Comune" nr. 318/PB/64/807/1999 emise în aplicarea HG nr. 409/1998 privind condiţiile de acordare a asistenţei medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997 şi prin care magistraţii în funcţie sau pensionarii şi membrii familiilor acestora nu au fost scutiţi de plata contribuţiei lunare băneşti pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiţia acordării gratuităţilor, de dovada plăţii primei lunare de 7% din venitul lunar brut.
Aşa fiind cum acţiunea pentru restituirea sumelor legal datorate de reclamanţi a fost greşit admisă, Curtea va admite recursul în anulare cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 232 din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi împotriva sentinţei civile nr. 1850 din 7 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, pe care le casează şi respinge acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6901/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6838/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
