ICCJ. Decizia nr. 6634/2003. Civil. Constatare nulitate act constitutiv Comunitatea Armeana Ortodoxa - Legea 21/1924. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6634
Dosar nr. 182/2003
Şedinţa din Camera de consiliu de la 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1099 din 17 iulie 2000, pronunţată de Tribunalul Iaşi, au fost respinse excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale active, a fost admisă acţiunea introdusă la 2 septembrie 1997 de reclamantele Eparhia Bisericii Armene din România şi Parohia Bisericii Armene Suceava, a fost constatată nulitatea absolută a actelor constitutive ale Comunităţii Armene Ortodoxe Suceava şi s-a dispus radierea acesteia din registrul special al persoanelor juridice deţinut de Judecătoria Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că înscrierea pârâtei în registrul special pentru persoane juridice, prin încheierea din 17 aprilie 1991, este lovită de nulitate absolută, fiind făcută cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 21/1924, în temeiul căreia a fost promovată acţiunea.
Prin Decizia civilă nr. 17 din 26 martie 2001 Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia privind tardivitatea motivării apelului şi a respins apelul declarat de Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava împotriva sentinţei dată de Tribunalul Iaşi.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 5267 din 20 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava, a casat hotărârile pronunţate şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Iaşi cu motivarea că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au soluţionat cauza cu încălcarea Legii nr. 21/1924 întrucât nu au dispus citarea ministrului în competenţa căruia cade scopul persoanei juridice.
În rejudecare, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 274 din 10 aprilie 2002, a respins excepţiile privind prescripţia dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale active, a admis acţiunea reclamantelor, a constatat nulitatea absolută a actelor constitutive ale Comunităţii Armene Ortodoxe Suceava şi a dispus radierea acesteia din registrul special al persoanelor juridice deţinut la Judecătoria Suceava.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, care, prin Decizia nr. 50 din 13 decembrie 2002, a anulat sentinţa Tribunalului Iaşi şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Iaşi.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a motivat că prin apariţia OG nr. 26/2000 competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a unei astfel de cauze a fost dată judecătoriilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1, pct. 1 C. proc. civ. Cum prezenta cauză a parcurs două cicluri de judecată ca urmare a casării şi a intervenit schimbarea competenţei materiale, instanţa de apel a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile tranzitorii prevăzute de art. 725 alin. (2), teza a II-a C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât Decizia de casare a Curţii Supreme de Justiţie este din 20 noiembrie 2001, deci după apariţia OG nr. 26/2000.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal au declarat recurs reclamantele Eparhia Bisericii Armene din România şi Parohia Bisericii Armene Suceava care au invocat următoarele motive de casare: instanţa de apel a încălcat prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. cât timp prin Decizia nr. 5267 din 20 noiembrie 2001 Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a dezlegat problema competenţei instanţei de trimitere; în apel, au fost interpretate şi aplicate greşit prevederile art. 725 C. proc. civ., care, la data intrării în vigoare a OG nr. 26/2000 aveau o altă formulare; instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 721 C. proc. civ.
Recursul este fondat în sensul considerentelor care succed.
Potrivit art. 78 din OG nr. 26 din 30 ianuarie 2000, prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, iar în conformitate cu art. 82 din acelaşi act normativ, cererile de autorizare a înfiinţării asociaţiilor, fundaţiilor sau uniunilor de persoane, aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată legal investite la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, vor continua să fie soluţionate de acele instanţe.
Aplicând OG nr. 26/2000 unei cereri în justiţie promovată la data de 2 septembrie 1997 în temeiul Legii nr. 21/1924, instanţa de apel a interpretat greşit nu numai textele citate, dar a încălcat şi principiul înscris în art. 3 C. civ. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României referitor la neretroactivitatea legii civile noi.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 89 din Legea nr. 21/1924, cauzele întemeiate pe prevederile acestei legi sunt judecate în camera de consiliu, iar potrivit art. 106 alin. (1) din aceeaşi lege, dispoziţiile sunt de ordine publică.
Cercetând dosarul Curţii de Apel Iaşi se constată că la data de 13 decembrie 2002 pricina s-a judecat în şedinţa publică, contrar prevederii legale citate şi care sancţionează actul de procedură întocmit prin neobservarea acestor dispoziţii cu nulitatea.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul declarat de reclamante, va fi casată Decizia Curţii de Apel Iaşi şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe care are a se preocupa de soluţionarea motivelor de apel cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele Eparhia Bisericii Armene din România şi Parohia Bisericii Armene Suceava împotriva deciziei civile nr. 50 din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6641/2003. Civil. Actiune în pretentii. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4239/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
