ICCJ. Decizia nr. 6637/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6637
Dosar nr. 3310/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 479 din 8 august 2001 întocmită de numitul O.R. în temeiul Legii nr. 10/2001 şi adresată SC R.O. SA s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor din Odobeşti compuse din casă formată din 9 camere, cramă cu 6 încăperi şi terenul aferent, bunuri care au aparţinut autorilor solicitantului, A. şi I.D. şi care au fost expropriate la data de 2 martie 1949.
Prin Decizia nr. 58 din 11 septembrie 2001 SC R.O. SA, judeţul Vrancea a respins solicitarea numitului O.R. cu motivarea că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 74 din 4 decembrie 2000 SC R.O. SA este societatea cu capital integral privat, astfel că sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
La data de 12 aprilie 2002 reclamantul O.R. a atacat în justiţie Decizia nr. 58 din 11 septembrie 2001 emisă de SC R.O. SA, judeţul Vrancea, solicitând anularea actului şi restituirea în natură a nemişcătoarelor menţionate în notificare.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 130 din 25 iunie 2002, a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat Decizia dată de pârâtă şi a dispus restituirea în natură a imobilului, construcţie, compus din casă de locuit, cramă, grajduri şi beci şi teren în suprafaţă de 6970 mp, situat în raza oraşului Odobeşti, cu megieşii indicaţi în dispozitivul hotărârii.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta SC R.O. SA, apel, care, de altfel, nici nu a fost motivat, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1/A din 9 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că apărarea pârâtei conform căreia în cauză sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi reţinută deoarece, conform art.9 din aceeaşi lege, regula o constituie restituirea în natură a imobilelor, că preluarea imobilelor nu reprezintă în condiţiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 un transfer al dreptului de proprietate, iar contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni invocat de pârâtă îi recunoaşte doar un drept de creanţă asupra patrimoniului.
Este adevărat că pârâta a respins, prin decizie, solicitarea reclamantului de restituire în natură a bunurilor imobile cu motivarea că sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi că a înaintat notificarea acestuia Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, dar în cauză pârâta nu a administrat nici o dovadă din care să rezulte că a fost supusă unui proces de privatizare pentru ca instanţele să aprecieze că sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a menţinut sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs pârâta SC R.O. SA, judeţul Vrancea, prin lichidator SC E.SRL Focşani, care a invocat următoarele motive de casare: Tribunalul Vrancea a purces la judecarea fondului cauzei, fără a da pârâtei posibilitatea de a se apăra deoarece reprezentantul acesteia se afla la acea dată într-o altă şedinţă a aceleiaşi instanţe; recurenta-pârâtă este persoană juridică de drept privat şi în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 76 din 4 decembrie 2000, îi sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Examinând dosarul instanţei de fond se constată că la Tribunalul Vrancea cauza a avut mai multe termene (7 mai 2002, 21 mai 2002, 11 iunie 2002 şi 25 iunie 2002) şi că recurenta-pârâtă, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită la toate termenele, s-a prezentat prin consilier juridic numai la termenul din 11 iunie 2002, dată la care nu şi-a formulat apărări referitoare la fondul cauzei. Din studiul aceluiaşi dosar se observă că recurenta-pârâtă nu a depus întâmpinare, nu a solicitat probe în apărare şi nu a pus în nici un fel concluzii asupra probelor solicitate de reclamant (înscrisuri, expertiză tehnică judiciară, etc.), astfel că reproşul adus instanţei că i-ar fi încălcat dreptul la apărare se priveşte ca nejustificat.
De altfel, atare critică, invocată omisso medio, direct în recurs, putea forma cel mult obiect al apelului, apel pe care pârâta nu l-a motivat.
Deşi pârâta a susţinut în tot cursul litigiului că este persoană juridică de drept privat, invocând în acest sens contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 76 din 4 decembrie 2000, se constată că nu a depus la dosar o atare dovadă, astfel că, în lipsa probelor necesare, inclusiv a pretinsului contract de vânzare-cumpărare, susţinerea pârâtei nu a putut fi verificată în drept.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei se constată ca fiind nefondat şi, va fi respins în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.O. SA, prin lichidator SC E.E. 96 SRL împotriva deciziei nr. 1 A din 9 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurentul-pârât la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant O.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6755/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6641/2003. Civil. Actiune în pretentii. Recurs → |
|---|
