ICCJ. Decizia nr. 6680/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6680
Dosar nr. 2493/2003
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 16 iulie 2001, G.E. a solicitat Primăriei municipiului Brăila, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului (teren intravilan în suprafaţă de 97,8 mp) situat în Brăila.
Persoana îndreptăţită a arătat că imobilul a aparţinut autoarei sale T.V., decedată la 2 decembrie 1985 şi a fost preluat abuziv de stat în perioada 1968-1969.
Prin dispoziţia nr. 53 din 21 iunie 2002, Preşedintele Consiliului Judeţean Brăila a respins cererea de restituire în natură a terenului solicitat, cu motivarea că acesta aparţine domeniului public al judeţului Brăila şi a dispus stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti, în cuantum de 121.752.950 lei.
La 18 iulie 2002, G.E. a contestat această decizie, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului de a-i restitui în natură, terenul trecut abuziv în proprietatea statului, în legătură cu care a formulat notificarea.
În cauză a fost introdusă, la cererea pârâtului, Direcţia Generală pentru protecţia drepturilor copilului Brăila, actuala deţinătoare a terenului.
Prin sentinţa nr. 9 din 16 ianuarie 2003, Tribunalul Brăila, secţia civilă, a admis contestaţia şi anulând dispoziţia atacată a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 95,50 mp, situat în Brăila.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că întrucât terenul în litigiu a fost preluat fără titlu, nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 pentru ca imobilul să fie inclus în domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
Apelurile declarate de Direcţia Generală pentru protecţia drepturilor copilului Brăila şi Consiliul Judeţean Brăila au fost admise de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă care, prin Decizia nr. 32/A din 3 martie 2003 a schimbat sentinţa, cu consecinţa respingerii contestaţiei ca nefondată.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001 şi respectiv ale art. 9 alin. (1) lit. e) din HG nr. 614/2001, întrucât imobilul este ocupat de o instituţie publică, reclamantei neputându-i-se acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent.
În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta G.E., susţinând în esenţă că întrucât terenul a fost preluat abuziv, în mod greşit s-a apreciat că acesta face parte din domeniul public al judeţului Brăila, impunându-se restituirea în natură în raport şi de împrejurarea că transmiterea listei centralizată a imobilelor, prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a făcut după depunerea notificării.
Recursul se priveşte ca nefondat, în sensul considerentelor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, sănătate, aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice…necesare în vederea continuării activităţilor de interes public, social-cultural sau obştesc, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile acestei legi.
Alin. (2) al aceluiaşi text dispune că ministerele de resort, precum şi celelalte instituţii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent, potrivit alin. (1).
În speţă, din actele cauzei rezultă că terenul în litigiu este înglobat în suprafaţa totală de 1030,80 mp, pe care funcţionează Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului Brăila, înfiinţată prin preluarea instituţiilor de protecţie a copilului aflat în dificultate (case de copii şi orfelinate) de la Direcţia Sanitară a Judeţului Brăila şi Inspectoratul şcolar judeţean.
Imobilul a fost preluat de către Consiliul Judeţean Brăila de la Direcţia Sanitară a Judeţului Brăila, prin protocolul nr. 4313 din 24 iunie 1998 încheiat în temeiul art. 46 din OUG nr. 26/1997, „privind protecţia copilului aflat în dificultate".
După adoptarea hotărârii Consiliului Judeţean Brăila nr. 26 din 25 iunie 1999, terenul a intrat în domeniul public al judeţului, atestat ulterior prin HG nr. 363/2002.
Potrivit alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 10/2001, terenul a fost inclus în lista centralizată la nivelul judeţului, poziţia 67, a imobilelor ce nu vor fi restituite în natură, listă transmisă Guvernului României la 25 februarie 2002, anterior datei la care reclamanta a înaintat actele doveditoare ale cererii formulată pe calea notificării, respectiv 25 aprilie 2002.
De altfel, succesiunea acestor date este lipsită de relevanţă în condiţiile în care textul mai sus citat nu precizează în ce termen trebuie formulate propunerile şi nu condiţionează transmiterea acestora către Guvern înainte de formularea notificărilor.
Or, operaţiunea de inventariere a imobilelor cărora li se aplică prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vederea formulării propunerii către Guvern, nu poate avea loc decât după centralizarea acestor notificări, la nivelul instituţiei publice interesate.
Pe de altă parte, prin OUG nr. 184 din 12 decembrie 2002, aprobată ulterior prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004, s-a înlăturat dispoziţia cuprinsă în alin. (4) al art. 16 din lege, potrivit căreia prevederile alin. (1) şi (2) al textului, nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.
Ca atare, şi sub acest aspect, criticile sunt nefondate, textul, în varianta în vigoare după 18 decembrie 2002 (data publicării în Monitorul Oficial), nemaipermiţând restituirea în natură a bunurilor de interes public, chiar dacă au fost preluate fără titlu valabil.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea G.E. împotriva deciziei nr. 32/A din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2003. Civil. Punere sub interdictie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 635/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
