ICCJ. Decizia nr. 672/2003. Civil. Contest.nulitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 672.
Dosar nr. 12687/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 13 august 2002, reclamanţii T.V., M.M., S.M. şi M.S. au chemat în judecată pe pârâţii Administraţia Domeniului Public Piteşti, R.I. şi R.V. pentru restituirea în natură a imobilului situat în Piteşti, şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data de 8 ianuarie 1997 încheiat de pârâţi.
Reclamanţii au susţinut că imobilul a aparţinut autorului lor S.C., de la care a fost preluat de stat conform Legii nr. 4/1973 şi apoi, a fost vândut, la data de 8 ianuarie 1997, pârâţilor R.I. şi V. la preţul de 8.000.000 lei ce este un preţ nesincer şi derizoriu.
Prin încheierea din data de 17 martie 2003 a fost disjunsă cererea reclamantului pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare formându-se dosarul nr. 1371/2003.Rămânând investit cu soluţionarea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, Legea nr. 10/2001, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 165 din 2 iunie 2003 a respins acţiunea reclamanţilor ca efect al admiterii excepţiilor de prematuritate a introducerii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor R.I. şi V.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că atâta vreme cât nu s-a emis o decizie sau o dispoziţie motivată, acţiunea reclamanţilor este prematur formulată şi că în acest moment ei au la îndemână doar o acţiune în „obligaţie de a face", prin care să solicite obligarea primăriei să emită decizie sau dispoziţie, urmând ca după emiterea acestora să poată sesiza instanţa cu o acţiune pentru restituirea în natură a imobilului.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor R.I. şi R.V., tribunalul a constatat că potrivit Legii nr. 10/2001 poate fi obligată la restituirea în natură a unui imobil numai persoana juridică deţinătoare, nu şi persoanele fizice ce au cumpărat imobilul. Că reclamanţii, deşi au notificat primăria, nu au înţeles să cheme în judecată această entitate administrativă, astfel încât pârâţii ca persoane fizice nu au calitate procesuală în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 151/A din 14 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de fond.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanţii, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenţii, în dezvoltarea motivelor de recurs susţin că instanţa nu şi-a manifestat rolul activ la care se referă art.129 şi 130 C. proc. civ. pentru aflarea adevărului; că a soluţionat procesul fără să cerceteze fondul cauzei şi le-a fost încălcat dreptul de proprietate; dacă s-ar fi cercetat fondul s-ar fi observat că pârâta Administraţia Domeniului Public Piteşti a susţinut, în numele primăriei, că proprietarii au primit despăgubiri. Aceste susţineri pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 112 şi art. 129 C. proc. civ., reclamantul este acela care arată în acţiune partea cu care înţelege să se judece precum şi obiectul acţiunii.
În temeiul art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
În cauza de faţă, instanţa de apel a dat dovadă de rol activ şi a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Astfel, în mod judicios s-a constatat că recurenţii-reclamanţi au adresat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 Primăriei Municipiului Piteşti, ca persoană juridică deţinătoare a imobilului în litigiu, dar nu au înţeles să cheme în judecată primăria şi au cerut direct instanţei să dispună restituirea în natură a imobilului.
Potrivit art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, după notificarea persoanei juridice deţinătoare la care se ataşează actele doveditoare, aceasta din urmă este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie, motivată pe care o comunică persoanei îndreptăţite.
Persoana îndreptăţită nemulţumită poate contesta Decizia sau dispoziţia în instanţă în termen de 30 de zile de la comunicare.
În cauză, reclamanţii, fără a aştepta emiterea deciziei sau dispoziţiei de către primărie, s-au adresat direct instanţei, ori o asemenea, acţiune este prematură, aşa cum în mod legal au stabilit instanţele făcând o aplicare corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii T.V., M.M., S.M. şi M.S., împotriva deciziei civile nr. 151/A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6746/2003. Civil. Revendicare - D.111/1951;... | ICCJ. Decizia nr. 6726/2003. Civil. Punere sub interdictie.... → |
|---|
