ICCJ. Decizia nr. 6759/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6759
Dosar nr. 5172/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 iulie 2002, reclamanta R.C. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, solicitând obligarea pârâţilor la restituirea sumei încasată prin reţinerea procentului de 7 % din salariul lunar, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii pentru această sumă.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentinţa civilă nr. 956 din 14 august 2002, Tribunalul Harghita a admis acţiunea, precum şi cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei, în locul pârâţilor, suma de 4.132.884 lei, cu aplicarea dobânzilor legale calculate conform OG nr. 9/2000.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii şi personalul de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi medicamente, fără a fi obligaţi la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 912 din 15 noiembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Împotriva hotărârilor pronunţate în prezenta cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare se susţine că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate a enunţat categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate, printre care nu se regăsesc magistraţii şi personalul de specialitate din justiţie, care datorează plata contribuţiei de 7 % raportat la fondul de salarii.
Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul în anulare urmează a se admite şi a casa hotărârile pronunţate pe alt considerent decât cele invocate şi care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate.
Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, aşa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Cu referire la compunerea instanţei de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin OUG nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanţă cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistaţi de 2 magistraţi consultanţi, care participă la deliberare cu vot consultativ.
La data de 14 august 2002, Tribunalul Harghita a soluţionat prezentul litigiu în complet constituit dintr-un singur judecător şi fără participarea magistraţilor consultanţi, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992, aşa cum au fost modificate la 20 februarie 2002 prin OUG nr. 20/2002.
Excepţia greşitei compuneri a completului de judecată a fost pusă în discuţia părţilor de Înalta Curte în şedinţa din 3 decembrie 2004.
Faţă de caracterul imperativ al normelor de procedură care reglementează compunerea completelor de judecată, a căror încălcare atrage nulitatea hotărârii, urmează ca pe acest temei să se admită recursul în anulare, se vor casa hotărârile pronunţate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea litigiului cu respectarea dispoziţiilor legale evocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 992/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 956 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6756/2003. Civil. Litigiu de munca - asig.... | CSJ. Decizia nr. 424/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
