ICCJ. Decizia nr. 677/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 677.
Dosar nr. 2320/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 24 mai 2002 L.G.A. a chemat în judecată Consiliul Local Săvârşin şi Primarul comunei Săvârşin, judeţul Arad, pentru a fi obligaţi să-i restituie în natură, în baza Legii nr. 10/2001, terenul de 532 mp, identic cu p.t. nr. 210/b/2 şi 210/b/01/b din C.F. Săvârşin, expropriat prin Decretul nr. 213/1984. Totodată, a cerut anularea dispoziţiei nr. 223 din 8 august 2002 prin care pârâţii au dispus măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul solicitat şi obligarea lor (a pârâţilor) la plata unor daune morale şi penalităţi de întârziere, calculate pe timpul neexecutării restituirii în natură a bunului.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 535 din 22 noiembrie 2002, a admis în parte acţiunea, a dispus restituirea în natură a terenului solicitat şi l-a debitat pe reclamant cu 1.700.000 lei, reprezentând taxele judiciare de timbru aferente daunelor morale şi penalităţilor de întârziere pretinse prin acţiune.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 28 din 6 martie 2003, a admis apelul reclamantului şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a înlăturat dispoziţia privind debitarea cuantumului taxelor judiciare de timbru. În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, potrivit art. 51 din Legea nr. 10/2001, taxele judiciare de timbru debitate nu sunt datorate. De asemenea, nu sunt debite în sarcina pârâţilor nici daunele morale, penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs prin care a stăruit pentru admiterea în întregime a acţiunii sale, fără a arăta însă, care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
Recursul este nefondat.
Din economia prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., rezultă că, sub sancţiunea nulităţii, cererea de recurs trebuie să arate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Textul defineşte, în principal, caracterul nondevolutiv al recursului în sensul că el nu este de natură să provoace rejudecarea în fond a pricinii. Cu excepţia ipotezei avută în vedere de art. 3041 C. proc. civ., de regulă generală, atributul recursului se limitează la verificarea legalităţii hotărârii pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege. În esenţă, rolul recursului este de a înlătura erorile de drept, ridicate de partea recurentă prin cererea de recurs sau, pentru raţiuni de protecţie a ordinii publice, invocate din oficiu de către instanţă şi puse în dezbaterea părţilor [art. 306 alin. (2) C. proc. civ.].
Cum, în speţă, cererea de recurs nu cuprinde şi nici nu dezvoltă (separat) motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, iar din oficiu asemenea motive nu au fost constatate, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul L.G.A. împotriva deciziei civile nr. 28 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6782/2003. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 6772/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
