ICCJ. Decizia nr. 6774/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6774
Dosar nr. 10576/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 25 martie 2003 pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanţii G.A. şi G.O. au chemat în judecată pârâţii SC R. SRL Braşov şi Municipiul Braşov prin Primar solicitând ca prin sentinţă:
- să se dispună desfiinţarea deciziei nr.165 din 27 februarie 2003 emisă de prima pârâtă în temeiul Legii nr.10/2001;
- să se constate că despăgubirile, reprezentând măsura reparatorie prin echivalent ce i se cuvine, sunt în sumă de 128.322.683 lei, actualizată cu coeficientul de inflaţie la data plăţii.
În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că prin Decizia atacată le-a fost respinsă cererea întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 vizând restituirea în natură a apartamentului nr. 7 situat în Braşov şi s-a dispus acordarea ca măsură reparatorie de despăgubiri băneşti în sumă de 9.679.299 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 65 din 17 octombrie 1996 emisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 iar diferenţa până la valoarea imobilului prin atribuire de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
S-a susţinut că soluţia adoptată este nelegală, netemeinică şi inechitabilă întrucât reclamanţii au solicitat tot timpul şi doresc şi în prezent să primească despăgubiri băneşti care să reflecte într-o mult mai mare măsură valoarea reală a apartamentului, reactualizată la 128.322.683 lei, sumă ce urmează să fie corectată cu coeficientul de inflaţie până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 252 din 20 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă contestaţia în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Braşov, desfiinţându-se Decizia atacată în ceea ce priveşte stabilirea măsurii reparatorii prin echivalent pentru apartament; s-a stabilit că valoarea despăgubirilor este în cuantum de 9.679.299 lei, reactualizată la 128.322.683 lei, sumă ce va fi corectată cu coeficientul de inflaţie la data plăţii; a fost respinsă contestaţia faţă de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că interpretarea raţională şi sistematică a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 trebuie să fie în sensul că acordarea de titluri de valoare nominală sau acţiuni este incidentă numai în situaţia în care între despăgubirile stabilite în baza Legii nr. 112/1995 şi valoarea reală a imobilului există o diferenţă ca urmare a plafonării reglementate prin acest act normativ. Textul nu poate să conducă la soluţia, complet inechitabilă, ca persoanelor îndreptăţite să li se acorde aceleaşi despăgubiri, reactualizate, ca în sistemul Legii nr. 112/1995, pentru că în acest mod caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 ar fi absolut iluzoriu.
Apelul declarat de pârâtul SC R. SRL Braşov împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 98 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov; a fost schimbată în parte sentinţa în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.
Instanţa de apel a reţinut că s-au încălcat dispoziţiile neechivoce ale art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, contestatorii având dreptul, pentru diferenţa între despăgubirea prevăzută de Legea nr. 112/1995 şi valoarea reală a imobilului, doar la titluri de valoare sau acţiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că au fost încălcate prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; au mai arătat că soluţia pronunţată în fond este cea corectă, solicitând menţinerea ei.
Recursul este întemeiat, instanţa de apel aplicând greşit la speţă dispoziţia legală menţionată.
Astfel, contestatorii nici nu au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti, în completare, până la valoarea reală a imobilului, care de altfel nici nu a fost stabilită. Ei au cerut doar ca despăgubirea acordată prin Legea nr. 112/1995 să fie actualizată, iar această actualizare se situează în mod cert la nivelul sumei de 128.322.683 lei. Aşa fiind, prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost greşit aplicate la speţă.
De altfel, în condiţiile în care contestatorii nu au mai solicitat restituirea în natură a bunului şi nu au înţeles să atace actul de înstrăinare către chiriaşi, a li se acorda circa 9 milioane de lei despăgubiri pentru un apartament situat în Braşov este departe de a asigura caracterul reparatoriu şi echitabil al Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind, cum soluţia legală şi temeinică este cea pronunţată în fond, Înalta Curte va admite recursul în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va modifica Decizia Curţii de Apel Braşov în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.A. şi G.O. împotriva deciziei civile nr. 98/R din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Modifică Decizia Curţii de Apel Braşov, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC R. SRL Braşov împotriva sentinţei civile nr. 252/S din 20 iunie 2003 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6811/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6782/2003. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
