ICCJ. Decizia nr. 6782/2003. Civil. Contestaţie în anulare

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6782

Dosar nr. 2606/2003

Şedinţa publică din 3 decembrie 2004

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 mai 2003 numitul D.M. a formulat în termen legal, potrivit prevederilor art. 318 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ. contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 4448 din 6 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.

Contestatorul a susţinut că această instanţă de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivul de casare privind schimbarea naturii juridice a terenului în litigiu de către instanţe, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova şi în consecinţă aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 18/1991 pentru un bun imobil care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

A fost ataşat dosarul cauzei, din examinarea căruia Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea adresată la 17 septembrie 2001 Tribunalului Dolj reclamantul D.M. a chemat în judecată pârâta Primăria comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj (Consiliul local şi Primar), solicitând anularea deciziei nr. 1876/2001 şi obligarea la restituirea prin echivalent în titluri nominale de valoare pentru moştenirea sa de 24.200 mp teren intravilan în vatra satului Dudoviceşti, comuna Şimnicu de Sus; reclamantul a apreciat că valoarea pe piaţa liberă a terenului respectiv este de circa 500.000 dolari SUA.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 732 din 22 noiembrie 2001 a respins acţiunea ca nefondată. S-a reţinut că terenul în litigiu a făcut obiectul unei cereri formulate de reclamant şi întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991, astfel încât s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în raport de prevederile art. 8 din acest ultim act normativ.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 34 din 25 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, cu aceeaşi motivare a soluţiei.

Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susţinut în esenţă că în mod greşit terenul în litigiu a fost considerat ca făcând obiect al Legii nr. 18/1991, în realitate fiind incidente prevederile Legii nr. 10/2001 pe care şi-a fundamentat cererea.

Aşadar, este reală împrejurarea că natura juridică a terenului, aceea de a intra sau nu sub incidenţa Legii nr. 18/1991, a fost evocată şi detaliată de recurent în cadrul recursului său; de altfel aceasta constituie problema esenţială a cauzei, de rezolvarea căreia depinde soluţionarea litigiului.

Nu corespunde însă realităţii susţinerea potrivit căreia acest aspect a fost omis a fi cercetat de către Curtea Supremă de Justiţie. Dimpotrivă, în decizie se menţionează, între altele:

„Instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, reţinând în conformitate cu art. 8 că acest act normativ nu este incident în cazul terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare. În cauză, terenul revendicat de reclamant nu numai că a intrat sub incidenţa Legii nr. 18/1991, dar a şi format obiectul efectiv al reconstituirii, finalizate prin emiterea titlului definitiv existent de altfel în dosar".

Rezultă deci că nu poate fi primită susţinerea contestatorului în sensul că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare menţionat, astfel încât cererea sa va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de D.M. împotriva deciziei nr. 4448 din 6 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6782/2003. Civil. Contestaţie în anulare