ICCJ. Decizia nr. 6772/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6772
Dosar nr. 3059/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţin următoarele:
La data de 6 noiembrie 2001 reclamantul K.I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea din Craiova desfiinţarea deciziei acesteia nr. 747 A/2001 prin care i s-a respins notificarea formulată conform prevederilor Legii nr. 10/2001; a solicitat ca pârâta să-i retrocedeze în natură suprafaţa de 1807 mp teren revendicată fie, în subsidiar, să fie obligată la despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în esenţă că:
- este unicul moştenitor al tatălui său K.I., care a fost proprietarul terenului situat în Craiova, în suprafaţă de 1807 mp;
- imobilul a fost trecut în proprietatea statului în anul 1950, fără forme legale şi fără plata vreunei despăgubiri;
- prin Decizia menţionată Universitatea din Craiova a respins notificarea reclamantului, făcută în baza Legii nr. 10/2001, cu motivarea că terenul în litigiu este inclus în perimetrul Grădinii Botanice şi nu poate fi restituit în natură.
Pe baza probatoriilor administrate, Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 246 din 20 iunie 2002 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 referitoare la imposibilitatea restituirii în natură a bunului şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 52 din 17 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova; a fost schimbată în parte sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii, cu consecinţa desfiinţării deciziei nr. 747/A/2001 şi obligării pârâtei de a emite o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri băneşti, la nivelul valorii imobilului, stabilită prin expertiză, şi să o înainteze Prefecturii Dolj.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt incidente într-adevăr dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 dar din cele ale art. 36 alin. (3) din acelaşi act normativ privind îndreptăţirea reclamantului la despăgubiri băneşti ce urmează a fi acordate de către Prefectură.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţi Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Universitatea din Craiova.
În recursul său, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a criticat Decizia sub două aspecte., susţinând că:
- nu a fost în măsură să-şi facă apărările şi să-şi prezinte punctul de vedere în faţa instanţelor,
- reclamantul nu are calitate procesuală activă, fiind străin de succesiunea părinţilor săi.
În recursul său, pârâta Universitatea din Craiova a susţinut în esenţă că în mod greşit s-a dispus că evaluarea imobilului să aibă în vedere expertiza tehnică efectuată, această prerogativă trebuind să revină în exclusivitate deţinătorului bunului.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând cauza în ansamblu său, în raport de criticile formulate, Înalta Curte reţine că recursurile nu sunt fondate.
Este de menţionat în primul rând că în această fază procesuală, în condiţiile în care reclamantul nu a declarat recurs, nu mai poate fi pusă în discuţie eventuala neaplicare a prevederilor art. 16 din legea nr. 10/2001, incidenţa textului rămânând câştigată cauzei.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, se reţine în primul rând că nu au acoperire susţinerile sale privind pretinsa imposibilitate de a-şi formula apărări în condiţiile în care, cel puţin în apel, reprezentantul său a fost prezent în instanţă şi a pus concluzii, inclusiv cu prilejul dezbaterilor în fond.
Nici critica referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului nu poate fi primită în contextul în care acesta este unicul fiu al defuncţilor săi părinţi iar terenul în litigiu, aflat în anul 1988 în stăpânirea pârâtei Universitatea din Craiova, nu a fost inclus în masa bunurilor de împărţit.
Referitor la recursul declarat de pârâta Universitatea din Craiova, el este deasemenea neîntemeiat.
Această pârâtă a încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, omiţând să constate îndreptăţirea reclamantului la despăgubiri iar modul în care a procedat instanţa de apel, obligând-o să emită decizie în sensul menţionat, având ca bază de calcul o expertiză judiciară în legătură cu care părţile au fost în măsură să facă obiecţiuni şi să-şi expusă punctele de vedere, este în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi cu scopul reparatoriu al reglementării.
Aşa fiind, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Universitatea din Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 52 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 677/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6758/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale.... → |
|---|
