ICCJ. Decizia nr. 6897/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6897
Dosar nr. 2283/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea întocmită conform Legii nr. 10/2001 şi adresată Prefecturii Judeţului Bacău şi Direcţiei Sanitar-Veterinară Bacău (actuala Direcţie Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău) numita T.L. a cerut să fie despăgubită pentru următoarele imobile: casă de locuit compusă din patru camere şi anexe gospodăreşti, demolate, în scopul de a se construi dispensarul veterinar din Satul Plopana, judeţul Bacău şi locuinţă de serviciu a medicului veterinar; teren intravilan în suprafaţă de 2500 mp pe care este construit dispensarul veterinar. Notificanta a susţinut că bunurile au aparţinut bunicilor săi, M.V. şi M.A. şi că au fost preluate abuziv din proprietatea acestora.
Prin Decizia nr. 24 din 14 februarie 2002 Direcţia Sanitară Veterinară Bacău nu a fost de acord cu restituirea în natură a imobilului pe motiv că bunul se află în administrarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi în el „se desfăşoară acţiuni de interes public". Prin decizie s-a recunoscut că solicitanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent însă „la această dată nu deţinem elementele necesare efectuării unei evaluări care să stabilească valoarea reală a imobilului, acest lucru urmând a fi stabilit de comisia abilitată constituită în acest sens la nivelul prefecturii".
La data de 18 aprilie 2002, T.L. a atacat în justiţie Decizia menţionată şi, chemând în judecată alături de Direcţia Sanitară Veterinară Bacău, pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a solicitat obligarea acestora la despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilelor.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 702 din 5 decembrie 2002, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta T.L. cu motivarea că „cererea de despăgubiri a fost reţinută în principiu de ambele pârâte, fiind în curs de derulare procedurile legale, prevăzute de art. 16 sau art. 36 din Legea nr. 10/2001".
Soluţia Tribunalului a fost păstrată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 11 din 19 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care a fost menţinută sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamanta T.L. care a criticat hotărârile pronunţate în cauză pe motiv că instanţele au încălcat prevederile art. 16 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu au obligat-o pe pârâta Direcţia Sanitară Veterinară Bacău să finalizeze procedura administrativă pentru stabilirea valorii estimative a imobilului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria va transmite Decizia, respectiv dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturii în a cărei rază aceasta îşi are sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Dacă valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză, se va anexa şi o copie de pe expertiză, iar dacă oferta nu a fost acceptată şi persoana îndreptăţită s-a adresat instanţei, se va face această menţiune.
Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, în cazul în care nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, Decizia sau, după caz, dispoziţia menţionată în alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.
În speţă, din probele administrate în cauză, rezultă că edificatele care au aparţinut autorilor reclamantei au fost demolate iar pe terenul revendicat a fost construit un dispensar veterinar, astfel că terenul nu mai poate fi restituit în natură. Pe cale de consecinţă, unitatea deţinătoare a nemişcătorului, Direcţia Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor Bacău, recunoscând dreptul reclamantei la despăgubiri băneşti, trebuia ca în termen de 60 de zile de la primirea notificării, să stabilească valoarea imobilului, fie pe cale de expertiză, fie să determine o valoare estimativă a nemişcătorului, pentru a face astfel reclamantei o ofertă concretă de despăgubire.
Întrucât pârâta Direcţia Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor avea această obligaţie legală şi cum nu a fost de acord cu restituirea în natură a imobilului, nu putea să refuze a efectua reclamantei o ofertă de despăgubire pe motiv că „nu deţine elementele necesare efectuării unei evaluări care să stabilească valoarea reală a imobilului…", deoarece o atare obligaţie rezultă imperativ din lege.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul reclamantei, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi prin admiterea în parte a contestaţiei, va fi obligată pârâta Direcţia Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor Bacău să stabilească valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent şi să facă în acest sens oferta de despăgubire reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta T.L. împotriva deciziei civile nr. 11 din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 702 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, secţia civilă, şi, în fond, admite în parte contestaţia şi obligă pe intimata Direcţia Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor Bacău să stabilească valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent şi să facă în acest sens ofertă de despăgubire reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6976/2003. Civil. Daune materiale si morale... | ICCJ. Decizia nr. 6901/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
