ICCJ. Decizia nr. 705/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 705
Dosar nr. 1146/2003
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, reclamantul A.D. a chemat în judecată pârâtele SNP, Schela de petrol Stoina şi SC Foraj Sonde SA Stoina solicitând ca, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, să fie obligate să răspundă notificărilor nr. 178/N/2001 şi nr. 220/N/2002 pe care li le-a adresat.
Pârâtele au lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Dolj a admis cererea şi a obligat pârâta SNP Petrom SA, sucursala Petrom Craiova, Schela Stoina. să se pronunţe prin decizie motivată asupra notificării nr. 178/N/2001 din 19 septembrie 2001 înregistrată la BEJ R.V.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta SC Foraj Sonde SA Stoina să se pronunţe prin decizie motivată asupra notificării nr. 220/N din 12 februarie 2002 înregistrată la BEJ R.V.
În motivarea sentinţei, în esenţă, s-a reţinut că deşi reclamantul le-a notificat în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, pârâtele nu s-au pronunţat asupra notificărilor, obligaţie ce le revenea în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din acelaşi act normativ, sens în care se impune admiterea cererii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel sucursala Petrom Craiova invocând că la judecată în primă instanţă a fost încălcat dreptul său la apărare întrucât, nu i-a fost comunicată copia cererii de chemare în judecată iar citaţia a fost primită la sediul său abia la data de 30 august 2002, motiv pentru care nu a putut să-şi formuleze apărări din lipsă de timp.
Pe fondul cauzei, apelanta arată că reclamantul nu i-a transmis actele doveditoare ale dreptului de proprietate al autorului său şi, respectiv, dovada calităţii sale de moştenitor, caz în care, în mod greşit, prima instanţa a reţinut culpa sa în omisiunea emiterii deciziei cu privire la notificarea transmisă.
Prin Decizia civilă nr. 234 din 13 decembrie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de sucursala Petrom Craiova în contradictoriu cu intimaţii SNP Petrom SA Stoina, SC Foraj Sonde SA Stoina, A.D. şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor.
În motivarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că la judecată în primă instanţă, apelanta a fost reprezentată prin consilierul său juridic, caz în care dreptul la apărare i-a fost respectat precum şi faptul că reclamantul a depus dovezile referitoare la titularul dreptului de proprietate şi la calitatea sa de moştenitor, aspecte evidenţiate şi în cuprinsul notificărilor, împrejurare în care, în mod just prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a admis cererea dedusă judecăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta sucursala Petrom Craiova invocând incidenţa art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta arată că nici cu ocazia notificărilor şi nici în cursul judecăţii reclamantul nu a depus la dosar documente care să ateste calitatea de proprietar a autorului lui, A.N.
Totodată, recurenta arată că nu are personalitate juridică, iar pârâta Schele Stoina este un punct de lucru caz în care, în mod greşit, instanţele de fond nu au citat în proces SNP Petrom SA Bucureşti, unitate abilitată potrivit legii să emită, în condiţiile Legii nr. 10/2001, decizii.
Totodată, se arată că pârâta Societatea de Foraj Sonde Stoina, este o firmă privată care nu are nici o legătură cu „Petrom".
Analizând recursul instanţa constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptăţite la restituirea imobilelor în condiţiile art. 20 şi urm. din acelaşi act normativ, au obligaţia de a notifica în termenul legal, persoana juridică deţinătoare a imobilului şi de a anexa notificării actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar în cazul moştenitorilor, şi pe cele care atestă această calitate.
Potrivit art. 23 din acelaşi act normativ, are obligaţia să se pronunţe asupra cererii persoanei îndreptăţite, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, unitatea deţinătoare, adică acea unitate care are drept de dispoziţie asupra imobilului, prin organele sale de conducere, organe a căror competenţă se analizează şi se stabileşte în raport de situaţia juridică specifică a fiecărei unităţi deţinătoare.
În consecinţă, în baza rolului activ, instanţa investită cu soluţionarea unor cereri întemeiate pe dispoziţiile legale menţionate are obligaţia de a verifica dacă persoana juridică chemată să răspundă unei notificări are calitate de „unitate deţinătoare" a imobilului a cărei restituire în natură se solicită, precum şi, dacă aceasta are, prin organele sale de conducere, drept de dispoziţie asupra imobilului, în sensul de a fi abilitată să emită decizie sau, după caz, dispoziţie motivată cu privire la cererea ce i-a fost adresată.
Or, în speţa dedusă judecăţii instanţele au omis să analizeze aspectele menţionate.
Astfel, aşa cum rezultă din conţinutul hotărârilor judecătoreşti criticate, instanţele, cu o motivare neconvingătoare, au dispus obligarea unei sucursale (unitate fără personalitate juridică), sucursala Craiova a SNP Petrom SA, a unui punct de lucru al SNP Petrom SA, Punctul Stoina, de asemenea, fără personalitate juridică, şi a unei alte societăţi comerciale, SC Foraj Sonde SA Stoina, societate care, prin motivele de recurs se susţine a fi o societate cu capital privat şi fără vreo legătură cu SNP Petrom SA, în contradictoriu şi cu Statul Român, fără vreo motivare cu privire la calitatea acestuia, să răspundă notificărilor formulate de reclamant.
Or, omisiunea verificării de către instanţele de fond, a îndeplinirii de către pârâtele chemate în judecată, a calităţii de „unitate deţinătoare", cerinţă impusă prin dispoziţiile art. 20 şi urm. din Legea nr. 10/2001, este esenţială şi echivalează cu o necercetare a fondului pricinii deduse judecăţii.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ, curtea va admite recursul, va casa Decizia recurată precum şi sentinţa primei instanţe şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării tribunalul urmează să stabilească calitatea persoanelor chemate în judecată de către reclamant precum şi să analizeze şi celelalte critici formulate de recurent prin cererea de recurs, sub formă de apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SNP Petrom SA, sucursala Petrom Craiova, împotriva deciziei nr. 234 din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 177 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, şi trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7091/2003. Civil. Revendicare. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 7053/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
