ICCJ. Decizia nr. 7053/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7053
Dosar nr. 3487/2003
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 noiembrie 2001 reclamantul H.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Suliţa judeţul Botoşani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 a-i restitui: suprafaţa de 0,75 ha teren din localitatea Soldăneşti comuna Suliţa pe care a fost amplasată o fabrică de ulei; o clădire situată în localitatea Blândeşti, fost sediu al CAP; o clădire situată în localitatea Talpa comuna Suliţa, care are destinaţia de moară pentru măcinat porumb.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 5796/2001 la Tribunalul Botoşani.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, că terenul pe care s-a aflat fabrica de ulei, demolată în anul 1950, este liber de construcţii şi nu aparţine domeniului public, iar cele două construcţii au fost edificate în anii 1950–1952 prin muncă voluntară, cu materialele rezultate din clădirile anexe ale fabricii de ulei, demolate.
A mai arătat, că pârâta nu a dat curs notificării trimisă în baza Legii nr. 10/2001.
Ulterior, la 13 martie 2002 reclamantul a chemat în judecată pe aceeaşi pârâtă şi a solicitat ca aceasta să fie obligată la restituirea bunurilor rămase la lichidarea CAP Blândeşti, nevândute la licitaţie şi trecute în administrarea Primăriei Suliţa şi anume: batoză de treierat cereale, plug, tractor, remorcă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Botoşani sub nr. 1822/2002.
A susţinut, că la lichidarea CAP Blândeşti a solicitat aceste bunuri prin compensare cu o magazie de cereale, dar nu i s-a aprobat cererea şi că, pârâta nu a dat curs notificării ce i-a fost trimisă conform Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea din 8 aprilie 2002 pronunţată în dosarul nr. 5796/2001 reclamantul a precizat prima cerere în sensul că înţelege să solicite doar restituirea suprafeţei de 0,75 ha teren situată în localitatea Soldăneşti comuna Suliţa.
Prin încheierea de la termenul din 20 mai 2002 cauza ce formează obiectul celui din urmă dosar a fost conexată la cea dintâi, în temeiul art. 164 C. proc. civ.
Soluţionând cauza Tribunalul Botoşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 487 din 20 noiembrie 2002 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
S-a reţinut în esenţă, cu referire la suprafaţa de teren şi construcţiile pretinse prin cererea introductivă, că reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii, afirmaţia acestuia din şedinţa de judecată de la 8 aprilie 2002 potrivit căreia ar fi deţinut în proprietate până în perioada anilor 1948–1950 o fabrică (presă) de ulei în intravilanul satului Soldăneşti comuna Suliţa, care a fost demolată în aceeaşi perioadă, iar materialele rezultate din demolare au fost utilizate la edificarea construcţiilor, nefiind de natură a proba dreptul său de proprietate. De altfel, sub acest aspect s-a mai avut în vedere atât precizarea reclamantului pe parcursul judecăţii că solicită doar suprafaţa de 0,75 teren, cât şi concluzia expertizei tehnice efectuate în cauză, în sensul că întreaga suprafaţă de teren din localitatea Soldăneşti care însumează 14.195 mp a fost atribuită persoanelor fizice prin reconstituirea dreptului de proprietate conform procedurii instituită de Legea fondului funciar nr. 18/1991 pe care reclamantul nu a urmat-o.
Cu referire la bunurile mobile (imobile prin destinaţie) a căror restituire s-a pretins prin acţiune, tribunalul a reţinut, că acestea nu mai există, aşa încât, dacă îşi dovedeşte pretenţiile, reclamantul poate solicita despăgubiri în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe care însă nu le-a pretins.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantului H.C. şi ca tardiv apelul pârâtei Primăria comunei Suliţa declarate împotriva sentinţei civile nr. 487 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Botoşani.
În considerentele deciziei s-a precizat, cu privire la suprafaţa de 0,75 ha, precum şi la aceea de 0,18 ha cu care reclamantul s-a înscris în CAP, că stabilirea pretinsului drept de proprietate urmează procedura prevăzută de art. 8 şi urm. din Legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, iar cu privire la cele două clădiri situate în localităţile Blândeşti şi Talpa, că ele aparţin domeniului public, fiind inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
S-a mai precizat în Decizia curţii de apel, că bunurile menţionate în notificarea din 12 februarie 2002 (dosar 1822/2002 al Tribunalului Botoşani) respectiv, batoză, plug, tractor, remorcă despre care însăşi reclamantul a relevat că nu mai există, nu fac parte din categoria imobilelor definite în mod expres de art. 6 din Legea nr. 10/2001 şi de art. 5 din Normele aprobate prin HG nr. 614/2001.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel.
Fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a criticat instanţa imputându-i că nu a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi a solicitat ca, în cazul în care pârâta a înstrăinat magazia de cereale a fostului CAP, pe care acesta a dorit-o în compensare pentru bunurile (utilajele) preluate abuziv, pârâta să fie obligată a plăti despăgubiri în raport cu valoarea lor din momentul plăţii.
La termenul de judecată din 14 decembrie 2004 recurentul-reclamant a produs înscrisuri noi.
Astfel, a fost depusă la dosar adresa nr. 3822 din 9 decembrie 2004 a Primăriei comunei Suliţa, care-i face cunoscut lui H.C. că prin protocolul nr. 1534 din 30 aprilie 2004, încheiat între Consiliul local Suliţa şi Consiliul local Blândeşti, au fost predate toate bunurile mobile şi imobile de pe raza administrativă a acesteia, pentru lista de inventar putându-se adresa CL Blândeşti, precum şi adresa nr. 1387 din 9 decembrie 2004 a Primăriei comunei Blândeşti către recurent, care atestă încheierea la 30 aprilie 2004 a protocolului între cele două consilii locale precizând, în legătură cu lista de inventar, că încă nu s-a definitivat operaţiunea de inventariere a patrimoniului comunei Blândeşti
Este de menţionat în primul rând, că în mod corect prin Decizia criticată, instanţa a reţinut, că în privinţa suprafeţelor de teren pretinse, sunt aplicabile prevederile art. 8 şi urm. din Legea nr. 18/1991, iar cu privire la cele două clădiri pretinse, care, aparţin domeniului public, sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998.
În legătură cu celelalte bunuri pretinse, s-a reţinut că acestea nu ar mai exista.
Aşa după cum s-a menţionat, la şedinţa de judecată din 14 decembrie 2004, recurentul a prezentat înscrisuri noi.
Se constată că aceste înscrisuri noi prezentate de recurentul-reclamant şi care emană de la intimata-pârâtă şi respectiv, de la Primăria comunei Blândeşti, dacă ar fi fost folosite de instanţa care a pronunţat Decizia atacată, ar fi putut înrâuri soluţia cauzei, mai precis, soluţia putea să fie alta.
Prin depunerea acestor înscrisuri noi s-a creat o situaţie în care a devenit necesară rejudecarea cauzei, spre a nu rămâne îndoieli cu privire la justeţea soluţiei adoptate.
În raport de aceste constatări se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia rejudecării instanţa va avea în vedere înscrisurile noi şi va completa probatoriul cu mijloacele de probă necesare stabilirii situaţiei bunurilor respective, pentru a putea decide în consecinţă.
Faţă de cele menţionate, recursul declarat de reclamantul H.C. urmează a se admite, Decizia pronunţată de curtea de apel urmează a se casa, iar cauza urmează a se trimite aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei nr. 19 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Suceava, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 705/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 704/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
