ICCJ. Decizia nr. 7159/2003. Civil. Legea nr.10/2001; contestatie dispozitie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7159
Dosar nr. 10207/2003
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cereri succesive formulate în temeiul Legii nr.18/1991, Legii nr. 169/1997 şi Legii nr. 1/2000, A.M., A.A.C. şi A.L.C., moştenitori ai autorului lor A.C.C., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole şi forestiere în suprafaţă totală de 23,20 ha trecute în proprietatea statului în anul 1959 din proprietatea lui A.I.C., tatăl lui A.C.C.
Prin titluri de proprietate emise în temeiul legilor arătate în anii 1995, 2000 şi 2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate al celor de mai sus pentru terenuri agricole în suprafaţă de 11,85 ha şi pădure în suprafaţă de 1 ha, iar pentru alte terenuri agricole în suprafaţă de 6,85 ha li s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000, urmând a fi puşi în posesie şi a li se elibera titlu de proprietate.
Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 sus-arătaţii moştenitori au cerut restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 0,5 ha situat în comuna Podgoria, judeţul Buzău, cu motivarea că, deşi au cerut reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi asupra acestui teren, nu a fost inclus în suprafeţele pentru care li s-au eliberat titluri de proprietate.
Prin Dispoziţia nr. 98 din 02 noiembrie 2002 Primăria comunei Podgoria a respins cererea obiect al notificării, motivând că, pe de o parte, terenul are regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991, intrând astfel sub incidenţa Legii nr.10/2001, iar, pe de altă parte, că terenul solicitat a făcut obiectul titlului de proprietate nr. 48715/91/2002 emis de Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Prin contestaţia din 10 martie 2002 reclamanţii A.M., A.A.C. şi A.L.C. au solicitat anularea dispoziţiei invocând ca fiind nereală ultima susţinere din motivarea dispoziţiei, întrucât titlul de proprietate nr. 48715/2002 cuprinde numai suprafaţa de 4,5 ha din întreg terenul de 5 ha solicitat, ceea ce justifică admiterea cererii de restituire în natură a diferenţei de 0,5 ha obiect al notificării făcute în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 359 din 30 iunie 2003, Tribunalul Buzău, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată, reţinând că terenul pretins a fi restituit în natură nu se încadrează în categoria imobilelor prevăzute prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, având regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 211 din 8 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Instanţa de apel a reţinut că, prin titlurile de proprietate nr. 16317/80 din 23 februarie 1995, nr. 1638/79 din 26 septembrie 2000 şi nr. 48715/91 din 3 iunie 2002, reclamanţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 asupra unor terenuri în suprafeţe de 3,35 ha, 5 ha şi, respectiv 4,5 ha, iar pentru suprafaţa de 6,85 ha au fost validaţi în temeiul Legii nr. 1/2000, urmând a fi puşi în posesie şi a li se elibera titlu de proprietate, rezultând, aşadar, că în aplicarea legilor arătate, reclamanţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de 19,70 ha preluate de la defunctul A.I.C., ceea ce justifică pe deplin respingerea contestaţiei de către prima instanţă în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanţii au declarat în termen legal recurs împotriva deciziei instanţei de apel, susţinând că înscrisurile avute în vedere la darea soluţiei sunt false şi că, în realitate, nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului obiect al notificării, teren care a fost atribuit altei persoane.
Recursul nu este întemeiat.
Instanţa de apel a stabilit pe deplin situaţia de fapt, din probele examinate rezultând într-adevăr că întregul teren în suprafaţă de 19,70 ha preluat de la autorul reclamanţilor a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi al Legii nr. 1/2000, nemulţumirea reclamanţilor fiind generată de faptul că pentru un teren în suprafaţă de 0,5 ha reconstituirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament.
Asemenea litigiu nu este însă rezolvabil prin procedura Legii nr. 10/2001, ci numai prin cea specifică Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, expres reglementată prin aceste acte normative.
Esenţial pentru legala soluţionare a cauzei de faţă este faptul, judicios reţinut în primă instanţă şi în apel, că terenul în litigiu a fost solicitat potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, având regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000, astfel că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestui din urmă act normativ.
Recursul fiind nefondat pentru cele ce preced, va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.M., A.A.C. şi A.L.C. împotriva deciziei civile nr. 211 din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7218/2003. Civil. Plîngere Lg. 1/2000.... | ICCJ. Decizia nr. 7163/2003. Civil. Decadere din drepturile... → |
|---|
