ICCJ. Decizia nr. 7167/2003. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7167
Dosar nr. 12942/2003
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea dată în Camera de consiliu din 26 septembrie 2003 în dosarul nr. 2158/2003 Judecătoria Ploieşti a admis cererea formulată de creditorii B.E.D. şi B.V. şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 14603 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei Ploieşti, prin care debitoarea SC F. SRL a fost obligată să ridice baraca amplasată pe terenul creditorilor situat în Ploieşti, judeţul Prahova, în suprafaţă de 30 mp şi să lase liber acest teren.
Împotriva încheierii a declarat apel H.E., patron al societăţii debitoare, susţinând că nu a fost parte în procesul finalizat prin sentinţa încuviinţată a fi pusă în executare, deci nu putea fi obligată la demolarea barăcii, că acea construcţie nu poate fi definită drept baracă întrucât are fundaţie din beton, structură de rezistenţă şi este dotată cu instalaţii funcţionabile, fiind construită în anul 1990 odată cu constituirea societăţii, iar debitoarea nu a deţinut şi nu deţine baraca menţionată în titlul executoriu.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 277 din 11 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Instanţa de apel a constatat că nu corespunde realităţii susţinerea în sensul că debitoarea nu deţine construcţia faţă de conţinutul sentinţei civile nr. 568 din 26 iunie 1991 a Judecătoriei Ploieşti, iar celelalte susţineri vizează susţineri de fond rezolvate prin hotărârea care constituie titlul executoriu, încuviinţarea executării silite fiind în concordanţă cu legea.
Debitoarea a declarat recurs reiterând motivele apelului drept motive de recurs, susţinând în esenţă aspecte ale fondului litigiului, care, în opinia sa, justifică refuzul de a demola o construcţie care aparţine unei persoane fizice, împrejurare cunoscută de instanţa de apel care a menţinut nelegal sentinţa pusă în executare de creditori.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din dezvoltarea recursului, creditoarea nu invocă nelegalitatea încuviinţării executării silite, ci aspecte care privesc însuşi fondul litigiului soluţionat prin hotărârea încuviinţată de executare, ceea ce nu poate fi primit, pentru că ar presupune repunerea în discuţie a ceea ce este deja judecat.
În aceste condiţii, recursul nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute prin art. 304 C. proc. civ., urmând a fi respins în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC F. SRL Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 277 din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7163/2003. Civil. Decadere din drepturile... | ICCJ. Decizia nr. 714/2003. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs... → |
|---|
