ICCJ. Decizia nr. 7164/2003. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7164

Dosar nr. 10718/2003

Şedinţa publică din 16 decembrie 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 441 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Covasna a admis acţiunea formulată de reclamantele Ş.L., S.A. şi B.M. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Covasna şi Prefectura Judeţului Covasna şi a anulat dispoziţia nr. 108/2002 emisă de pârâta Direcţia de Sănătate a Judeţului Covasna, obligând-o pe aceasta să restituie reclamantelor în natură imobilul situat în Sf. Gheorghe, înscris în CF nr. 2959 Sf. Gheorghe, nr. top. 800/4 casă din cărămidă şi grădină de 110 stânjeni, deţinut de aceasta fără titlu.

Pentru a pronunţa hotărârea, Tribunalul a reţinut că imobilul solicitat a fost proprietatea antecesorului reclamantelor, dr. I.R.R. În timpul procesului, reclamanta P.E. a decedat lăsând ca moştenitori pe celelalte reclamante.

Pârâta Direcţia de Sănătate Publică Covasna, prin dispoziţia nr. 108 din 9 decembrie 2002, a respins cererea de restituire, cu motivarea că imobilul este exceptat de la restituire, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 deoarece imobilul funcţionează ca unitate sanitară.

Tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 deoarece în imobil funcţionează un compartiment din subordinea DSP- Inspecţia Sanitară de Stat, care nu prezintă interes public, nefiind înscris în HG nr. 867/2002 privind declararea unor unităţi sanitare de interes public naţional.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Covasna, susţinând faptul că art. 16 din Legea nr. 10/2001 este aplicabil. De asemenea a arătat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cererea reconvenţională.

Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 87/Ap din 2 octombrie 2003, a respins apelul ca nefondat.

A reţinut că, în cauză, chestiunea titlului nu a fost pusă în discuţie, şi, în condiţiile în care instanţa nu o putea pune din oficiu în discuţie fără a încălca principiul disponibilităţii, titlul statului este valabil. A mai reţinut că imobilul este destinat unei activităţi de interes obştesc dar nu a fost trecut într-o hotărârea Guvernului spre a nu fi retrocedat.

Prin urmare, imobilul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege.

În ceea ce priveşte critica referitoare la cererea reconvenţională, instanţa de apel a constatat că a fost depusă la instanţă cu depăşirea termenului prevăzut de lege, iar reclamantul s-a opus judecării acesteia împreună cu cererea de chemare în judecată. Chiar dacă instanţa ar fi trebuit să disjungă cele două cereri, soluţia respingerii se impunea deoarece, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nu pot fi soluţionate decât cererile la care face referire actul normativ.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Covasna.

Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., pârâta a arătat că Decizia atacată este nelegală deoarece, atât timp cât a reţinut că titlul statului este valabil, instanţa trebuia să introducă în cauză şi Ministerul Finanţelor Publice. De altfel, acest lucru a şi fost solicitat de pârâtă prin întâmpinare dar, în mod nejustificat, cererea sa a fost respinsă.

Mai arată pârâta că imobilul nu a fost cuprins în HG nr. 867/2002 deoarece, la data apariţiei actului normativ, exista deja notificarea moştenitorilor imobilului.

Cu privire la cererea reconvenţională, se arată că şi aceasta trebuia soluţionată, faţă de împrejurarea că reclamanţii au modificat cererea de chemare în judecată.

Având în vedere motivele invocate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte constată că doar cele referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii reconvenţionale şi neintroducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice pot fi examinate, raportat la dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Faptul că pârâta a menţionat doar că imobilul nu a fost trecut în anexa la HG nr. 867/2002 deoarece era în curs de revendicare, nu permite încadrarea în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege. Pârâta se mărgineşte la a face această susţinere, nedezvoltând-o şi nearătând în ce ar consta, sub acest aspect, nelegalitatea deciziei atacate.

Critica referitoare la neintroducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice nu este întemeiată.

Pârâta a solicitat prin întâmpinare introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice dar, ulterior, pe tot parcursul procedurii, nu a insistat în cererea sa. Nici apelul declarat împotriva hotărârii tribunalului nu vizează acest aspect, critica fiind formulată pentru prima dată în recurs.

De altfel, calitatea de parte în proces în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001 nu este determinată de faptul trecerii cu sau fără titlu a unui imobil în proprietatea statului a imobilului, ea fiind strict determinată de lege, funcţie de măsura reparatorie solicitată.

Recursul este, însă, fondat în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererii reconvenţionale.

Astfel. la data de 9 aprilie 2003, pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat acordarea unui drept de retenţie asupra imobilului în litigiu până la concurenţa sumei ce reprezintă investiţii pentru consolidare, întreţinere şi modernizare.

La acelaşi termen, Tribunalul Covasna a constatat că cererea reconvenţională este tardiv introdusă şi a respins-o ca atare, înainte de a acorda părţilor cuvântul în fond.

Curtea de Apel Braşov, deşi a respins apelul declarat de pârâtă, a constatat că ar fi trebuit ca cererea reconvenţională să fie trimisă la registratură în vederea constituirii unui dosar distinct, dar soluţia respingerii se impunea din perspectiva specială a Legii nr. 10/2001.

Sub acest aspect, instanţa de apel a pronunţat o decizie nelegală.

Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanţa de fond a respins o cerere fără a intra în cercetarea fondului, iar instanţa de apel a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul.

Prin urmare, în condiţiile în care a constatat că soluţia instanţei de fond privind respingerea cererii reconvenţionale ca tardivă este greşită, curtea de apel, deşi nu a admis apelul şi nu a procedat la evocarea fondului, a soluţionat în fapt cererea reconvenţională, ceea ce este contrar dispoziţiilor legale invocate.

În consecinţă, recursul pârâtei va fi admis sub acest aspect, cele două hotărâri vor fi casate în parte iar cauza va fi trimisă la Tribunalul Covasna în vederea judecării cererii reconvenţionale, menţinându-se dispoziţiile referitoare la soluţionarea cererii principale.

Având în vedere cererea intimaţilor - reclamanţi, Înalta Curte va obliga recurenta - pârâtă la plata către aceştia a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs pentru apărarea cu privire la cererea principală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Covasna împotriva deciziei civile nr. 87/Ap din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.

Casează în parte Decizia recurată şi în parte sentinţa civilă nr. 441 din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Covasna, păstrează dispoziţiile din hotărârile de mai sus cu privire la soluţionarea cererii principale şi trimite cauza la Tribunalul Covasna pentru judecarea în fond a cererii reconvenţionale introdusă de pârâta Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Covasna împotriva reclamanţilor B.M., S.A., Ş.L., C.C.C.B., C.C.S.A. şi C.V.V.

Admite cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimaţii - reclamanţi B.M., S.A., Ş.L., C.C.C.B., C.S.A şi C.V.V. efectuate în recurs pentru apărarea cu privire la cererea principală şi obligă recurenta - pârâta Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Covasna la plata sumei de 5.605.000 lei către intimaţii - pârâţi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7164/2003. Civil