ICCJ. Decizia nr. 7216/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7216
Dosar nr. 4881/2003
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiune, reclamantul M.G.D. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. 01473 – Sibiu, solicitând obligarea la plata sumei de 113.485.520 lei reprezentând impozit actualizat, reţinut pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă, cu actualizarea în continuare a sumei, conform indicelui de inflaţie, până la data achitării efective.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, fiind trecut în rezervă cu drept de pensie prin Decizia nr. 087456 emisă de Ministerul Apărării Naţionale, a avut dreptul de a beneficia, potrivit art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, la un ajutor neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna februarie 2000, egal cu 20 solde brute neimpozabile şi, la un ajutor egal cu 2 solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare, însă pârâţii i-au plătit aceste drepturi în sumă netă, după deducerea impozitului.
Ministerul Apărării Naţionale a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând ca, în cazul în care va fi căzut în pretenţii, acesta să fie obligat să-i plătească suma pretinsă de reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 483 din 19 septembrie 2002, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea reclamantului şi cererea de chemare în garanţie.
S-a reţinut în esenţă că, prevederile art. 7 din OG nr. 7/1990 şi ale art. 31 din Legea nr. 138/1999, nu mai erau aplicabile la data pensionării reclamantului, acestea căzând sub incidenţa dispoziţiilor art. 6 lit. f) şi art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia nr. 543 din 3 martie 2003, a admis recursul declarat de reclamanţi, a modificat sentinţa, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie, obligând pârâţii la plata sumei de 69.060.674 lei reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pe chematul în garanţie să achite acestora aceeaşi sumă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prevederile OG nr. 73/1999 nu privesc art. 31 din Legea nr. 138/1999, deoarece acest text nu se opune reglementării prin ordonanţă, care, prin art. 5 lit. a) enunţă în mod expres că ajutoarele acordate de la bugetul de stat nu sunt impozitate.
Împotriva acestei decizii, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârea atacată a fost dată, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârea criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine în dezvoltarea motivelor recursului în anulare, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, respectiv prevederile art. 86 care înlătură orice prevedere contrară, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 23 lit. b) potrivit cărora salariile sunt supuse impozitului pe venit, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile la soldă lunară (...) şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii; art. 6 lit. f) în conformitate cu care, sunt scutite de impozit pe venit sumele reprezentând plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă.
Recursul în anulare este întemeiat potrivit celor ce urmează.
De necontestat, reclamantul a fost trecut în rezervă, conform art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu drept de pensie, conform deciziei de pensionare nr. 087456 din data de 14 martie 2000, având dreptul să primească ajutorul prevăzut de art. 7 din OG nr. 7/1998 şi plăţile compensatorii prevăzute de acest text, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.
Ajutoarele menţionate au fost stabilite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că aceste plăţi potrivit art. 6 lit. b) din OG nr. 73/1999, nu sunt scutite de impozit pe venit.
În adevăr, potrivit art. 4 lit. b) din actul normativ menţionat, sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cele asimilate, precum şi, conform art. 23 lit. b), drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, stabilite în raport de solda lunară brută.
Or, scutirea de impozit prevăzută de art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii, a fost prevăzută pentru situaţiile în care acestea au fost calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă.
Se constată astfel, că instanţa şi-a întemeiat soluţia de admitere a contestaţiei, pe dispoziţiile art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999, potrivit căruia în adevăr nu sunt venituri impozabile ajutoarele acordate din bugetul fondurilor speciale. Dar, ajutoarele acordate în temeiul Legii nr. 138/1999 cum, este cazul în speţă, nu se identifică în cele prevăzute de art. 6 din OG nr. 73/1999, întrucât cele acordate militarilor sunt asimilate salariului, fiind diferite de ajutoarele cu destinaţie specială ce reprezintă forme de sprijin acordate celor în nevoie, cum sunt cele enumerate în Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999 aprobate prin HG nr. 1066/1999.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 3303 combinat cu art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare urmează a fi admis, a se modifica hotărârea atacată în sensul respingerii apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 543 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică această decizie în sensul respingerii recursului reclamantului M.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 483 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6992/2003. Civil. CONTESTATIE LEGEA... → |
|---|
